Cand a plecat de la Cotroceni, in 1996, doar pentru patru ani, a lasat intr-o incapere a palatului o bicicleta ergonomica. De bunaseama, insa, ca si-a continuat in alta parte exercitiile (cum ar fi sediul din Kiseleff), de a reaparut intr-o atat de excelenta forma in 2000, primind chiar si voturi despre care a spus ca nici n-avea nevoie. In mod sigur a lucrat si la alte aparate, mai dificile, pentru ca, revenind in 2000, a dat in fata lumii intregi spectaculoase numere de contorsionism:

S-a dat cu americanii (pe care nu numai ca nu-i asteptase niciodata, dar, cu un an inaintea virajului tineresc din 2000, chiar ii infierase cu manie ca se amestecara in treburile interne ale lui Milosevici; merita sa-l vezi sorbind sampanie, cand Romania a fost invitata sa intre in NATO, sau facand temenele pana la pamant in fata presedintelui Americii venit la Bucuresti).

S-a dat si cu Regele. El, care, alta data, ordonase ca monarhul sa fie fugarit pe autostrada sau sa fie tinut la granita ca un borfas sau, pur si simplu, sa nu-i fie permis sa intre in tara, el, Batranul 1, i-a dat Regelui nostru si case, si premiu.

Apoi s-a dat in spectacol cu Europa Libera, inmanand distinctii cu discurs, dar nu si dosarele din care s-ar fi putut afla cum i-a ucis Securitatea pe directorii postului de la München. Venit pe creasta revolutiei sale, cu planul de a-si lua revansa fata de un alt batran care ii intinase idealurile, fiind printre putinii care stiu raspunsul la ghicitorile cine a tras in noi dupa 22 si ce au cautat de atatea ori minerii la Bucuresti, Batranul 1 a fost in stare, finalmente, sa inghita (cat a putut si el sa-nghita) democratia ca pe untura de peste. El se opinteste azi sa ne impinga si in Europa, cu baroni, cu securisti si cu ce-o mai fi. Vorbeste si engleza si franceza. Rusa nu ne mai intereseaza. Vorbeste, insa, cel mai bine pe limba poporului. Batr