Doamne pazeste, de-a incerca sa scoatem basma curata autoritatile de la Bucuresti, dar realitatile sunt asa cum sunt! Nimeni nu prea este, in aceasta problema care evident nu se dovedeste a fi doar una a adoptiilor de copii, usa de biserica. Dar chiar si cu referire numai la adoptii, nu se poate trece peste saracia grava din Romania. Nu doar copiii institutionalizati constituie problema in Romania, ci masa de copii neinstitutionalizati care, vai!, in atatea cazuri, cu sutele de mii, daca nu chiar cu milioanele, nu se pot bucura, la ei acasa, nici macar de atat cat cei de care statul este obligat sa aiba grija. Si care nu prea se poate vedea de ce nu ar avea dreptul la o soarta mai buna, in caz ca gasesc parinti adoptivi, cu bonitate legala verificata, prin America sau Europa Occidentala, adica pe unde le-ar putea fi mai bine.
Din pacate, lucrurile nu stau altfel nici in materie de privatizari. Cei de pe la FMI, Banca Mondiala sau Uniunea Europeana care insista si iar insista in ce priveste "accelerarea" sau "urgentarea" privatizarii, nu prea se gandesc, atunci cand folosesc formula, la ansamblul procesului, ci vizeaza tinte precise: BCR, Petrom si utilitatile energetice! Si astfel, in timp ce, in ce priveste privatizarea acestora, autoritatile romane - indiferent care ar fi - trebuie, intre diferite presiuni externe, sa faca politica sau echilibristica, si oricum nu economie, in ce priveste restul privatizarilor capata un fel de mana libera pe care nu intarzie s-o utilizeze dand iama in banul public, prin stergeri de datorii si vanzari subevaluate la adapostul nevoii, chipurile, de a se conforma "accelerarii" sau "urgentarii" privatizarii. Daca sunt trecute in revista documentele FMI, Bancii Mondiale si, mai nou, Uniunii Europene cu privire la Romania (rapoarte, memorandumuri, studii) se poate consemna invariabil prezenta sintagmei "urgentarea" sau "accel
