După o carieră strălucită ca jurnalist la BBC Londra, plus o activitate susţinută de comentator sportiv în diverse periodice din ţară, proaspăt premiat de Grupul pentru Dialog Social după răsunătoarea concediere, Traian Ungureanu (sau, mai simplu, T.R.U.) debutează cu o carte pe care ştiu că o aştepta multă lume. Manifestul fotbalist este o culegere de articole publicate, începând cu 1989, în Fotbal Plus, 22, ProSport, Gazeta Sporturilor şi Secolul 21.
De ce un manifest şi de ce fotbalist? Ca orice fenomen, căci e mai mult decât un sport, şi fotbalul a generat o seamă de prejudecăţi. Sub semnul unei înţelegeri mai exacte, Traian Ungureanu îşi aşază aceste articole şi nimeni altcineva, cred, n-ar fi putut vorbi mai competent şi mai convingător. Sportul, în general, ne arată jurnalistul nu este un spectacol izolat, la marginea istoriei şi a vieţii sociale, ci legat de lucrurile cele mai importante: politică, economie, justiţie, moravuri, credinţă: „Puterea formidabilă a fotbalului de a aşeza oamenii în jurul unei povestiri despre înţelesul vieţii, sub pretextul unui joc, explică magnetismul fără egal cu care acest joc simplu captează şi converteşte atât minţile educate, cât şi sufletele simple” sau „Fotbalul e cea mai simplă formă de spectacol popular cunoscută în zilele noastre, cea mai directă şi puternică reprezentare a pasiunilor şi a convingerilor noastre în afara lumii educate (unde ne aşteaptă literatura şi muzica).”
Aceasta fiind ipoteza, restul cărţii (cu excepţia unor capitole asupra cărora voi reveni) nu este altceva decât o demonstraţie strălucită şi o pledoarie pentru o pecepţie mai nuanţată a fotbalului. Informat până în cele mai mici detalii, exagerând numai în expresie, nu şi în idee, Traian Ungureanu se mişcă cu dezinvoltură în acest spaţiu alternând perspectivele şi scriind capitole întregi de manual de fotbal, cronici d
