Marea targuiala Primii, cei mai fideli si mai constiinciosi cititori ai marii majoritati a cartilor aparute in timpul regimului comunist au fost cenzorii, persoane fara chip prin mainile carora Marea targuiala

Primii, cei mai fideli si mai constiinciosi cititori ai marii majoritati a cartilor aparute in timpul regimului comunist au fost cenzorii, persoane fara chip prin mainile carora treceau scrierile tuturor micilor si marilor scriitori romani ai vremii: de la Arghezi Tudor, Sadoveanu Mihail, Alexandru Ion, Blandiana Ana, Barbu Eugen, Balaita George, Calinescu George, Cioculescu Serban si pana la Anton Costache, Crisan Nicolae, Chitic Cornel Paul, Iacoban Radu Mircea, Ghilia Ivan Alecu ori Popa Marian etc., cu totii aveau privilegiul de a fi cititi in "editie princeps" de acesti primi lectori ai lor care hotarau soarta viitoarelor carti, nasterea sau moartea lor. Dupa o lectura vigilenta, cu ochi ideologic, nota informativa (recenzia!) acestor critici literari speciali se incheia de cele mai multe ori cu o concluzie simpla, clara si seaca: "Consideram ca in aceasta formula volumul nu poate primi bun de tipar". Nu poate primi "bun de tipar" pentru ca poeta cutare se considera "damnata", scoate un "adevarat strigat de revolta", "protesteaza vehement contra conformismului si compromisurilor": cum sa te "revolti" si sa "protestezi vehement" contra "realitatilor noastre socialiste"?! Mai toate aceste "cronici de carte" ale cenzurii conchid ca scriitorii scriau ca sa "deformeze realitatile socialismului" si, ca atare, manuscrisele erau date la "refacut" sau la... reforma. Dupa aceasta condamnare in prima instanta, urma recursul, adica un lung razboi de uzura, targuiala absurda si perversa pe fiecare foaie de manuscris: intre infractor, respectiv poetul, prozatorul, dramaturgul, criticul literar si judecatorul sau fara chip. Uneori, deseori, targuiala se intindea