- Social - nr. 35 / 20 Februarie, 2004 Este o boala complexa, frecvent diagnosticata si din punct de vedere clinic cu doua forme: de tip central si de tip periferic. Paralizia faciala de tip central are ca si cauza si simptom asociat hemiplegia (paralizia unei parti a corpului); ambele semne au cauzalitate multipla, cea mai frecventa fiind cauza vasculara (hipertensiunea arteriala) urmata de cauza inflamatoare, traumatica si din ce in ce mai frecvent cauza tumorala. Paralizia faciala de tip periferic are de asemenea cauze multiple si variate in raport cu topografia leziunii. Paralizia faciala de tip central se insoteste de obicei de o hemiplegie, care este de aceeasi parte cu ea. Paralizia cu hemiplegie dreapta este cauzata de leziuni ale emisferei cerebrale stangi si se asociaza cu afazie (nu poate vorbi). Paralizia faciala periferica se asociaza mai rar cu o hemiplegie si, in acest caz, este de partea opusa hemiplegiei. Forma pura a paraliziei faciale periferice apare prin lezarea nucleului nervului facial si reprezinta uneori o forma a poliomelitei acute. Etiologia infectioasa este si de aceasta data urmata de cea tumorale si, nu in ultimul rand, de cauze vasculare. Din punct de vedere topografic, in traiectul sau anatomic, nervul facial poate fi lezat in meningita bazilara, in tumorile de baza de craniu, neurinom de nerv acustic. In acest din urma caz se asociaza cu un sindrom cerebelos si de asemenea, cu paralizii a nervului V (trigemen), si a nervului VI. Cand topografia intereseaza conductul auditiv intern, paralizia se insoteste de sindrom acustico-vestibular, in special in fracturile bazei craniului, lues, neurinom. De asemenea, procesele de vecinatate, ca de exemplu: otitele, otomastoiditele, interventiile pe mastoide pot determina paralizie faciala periferica. O alta cauza infectioasa poate fi interesata prin inflamatia glandei parotide. De asemenea