Romania a reusit sa repuna in discutia Europei criteriul politic, singurul pe care il indeplinise inca din 1999. Cum celalalt criteriu esential, cel economic, nu are cum, in mod obiectiv, sa fie Romania a reusit sa repuna in discutia Europei criteriul politic, singurul pe care il indeplinise inca din 1999. Cum celalalt criteriu esential, cel economic, nu are cum, in mod obiectiv, sa fie indeplinit pana in 2007, rezulta ca Bucurestiul s-a pus din nou intr-o pozitie singulara in cursa pentru aderare. Analiza lucida a situatiei este inlocuita la Bucuresti cu multa galagie politicianista, menita sa ascunda opiniei publice faptul ca la Bruxelles Romania are totusi o problema. Se pretinde mai nou ca s-a obtinut o victorie asupra baroanei Nicholson, care a vrut sa scoata Romania de pe harta Europei. Ca s-a evitat suspendarea negocierilor, ca de fapt nu este vorba de o "reorientare a strategiei de negociere", ci de o strategie noua de preaderare. Se procedeaza la fel ca asta toamna, cand in raportul Comisiei Europene nu s-a acordat Romaniei statutul de economie de piata functionala, dar Puterea de la Bucuresti continua sa se incapataneze sa anunte obtinerea acestui certificat. Oficialii europeni in Romania au facut cunoscuta realitatea dura ce fusese infofolita in termeni diplomatici. Cum s-a ajuns oare la o asemenea criza si cat de mult rau s-ar putea face Romaniei? Picatura care a umplut paharul Europei a fost aceea ca guvernantii nostri nu au inteles sa-si respecte semnatura pe memorandumul de suspendare a adoptiilor internationale, document parafat la solicitarea baroanei Nicholson, raportor special al Parlamentului European, in 2001. Culmea este ca Romania nu si-a respectat de aceasta data angajamentul scris nu atat din motive interne, cum se intampla de obicei, ci datorita presiunilor externe. Zeci de inalti demnitari europeni si americani, inclusiv presedintele Comis