- Editorial - nr. 36 / 21 Februarie, 2004 De cateva ori pe an, merg in pelerinaj la Manastirea RomanoCatolica Franciscana din Sumuleu - Miercurea Ciuc, unde exista o statuie a Maicii Domnului facatoare de minuni. Parcurg un drum pe traseul Targu-Mures - Praid - Odorheiu Secuiesc - Miercurea Ciuc, printr-un tinut de vis, de un pitoresc aparte, si niciodata n-am avut parte de un incident, de o discutie neplacuta cu localnicii, inclusiv la intoarcere prin Gheorgheni-Valea Muresului sau peste Bucin. De fiecare data ma intorc acasa usurat de patimi, deconectat de la stresul cotidian, refacut sufleteste. Am colegi si prieteni secui in Miercurea Ciuc si in Gheorgheni, cand ma intalnesc cu ei ma bucur sincer, discutam despre viata noastra cea de toate zilele, foarte rar politica, si atunci in deradere. In ultima perioada, ma nelinistesc demersurile politice ale unor lideri secui, privind autonomia locala, o boala nemeseasca provocata de prea multa buiecie, care a cuprins si un colt din judetul nostru. Acesti "voievozi" doresc infiintarea si autonomia cu orice pret a Tinutului Secuiesc - Terra Siculorum, o regiune organizata dupa modelul istoric al scaunelor secuiesti. In 17 ianuarie 2004, cei 200 de delegati la Consiliul National al Secuilor (CNS), intruniti la Sfantu Gheorghe, au hotarat ca locuitorii preconizatului Tinut vor avea Politie proprie si un presedinte, forma finala a proiectului de autonomie intocmit de CNS urmand sa fie inaintata cat de curand Parlamentului Romaniei. In proiect se arata ca autonomia practicata in regiunea istorica Tinutul Secuiesc - Terra Siculorum presupune o administratie proprie, structura sociala si administrativa specifica, drepturi speciale si statut social. Exercitarea dreptului la autonomie, respectiv, recunoasterea si transferarea competentelor sporite si specifice euroregiunii si autoritatilor sale alese asigura legalitatea depli