Era inceput de iunie 1996. O zi superba care incepuse ca o zi oarecare si nu mai voia sa se termine. As fi vrut ca prima mea emisiune sa inceapa cat mai devreme, la cinci dimineata, daca s-ar fi putut. Sa nu mai sufar o zi intreaga, sa nu mai stau in tensiune ore in sir. Ca inaintea oricarui mare eveniment din viata mea incepusem sa vad lumea din jur cu alti ochi. Dintr-o data, ce inseamna omul doar pentru ca in seara aceea urma sa apar la televizor, judecam altfel tot ceea ce se intampla in jurul meu. Eram patruns de misiune si in mod natural, as spune, imi erau deformate toate gandurile, judecatile, manifestarile. Stiau foarte putini ca incepand din acea seara o sa am o emisiune la Antena 1. Si cu toate astea mi se parea ca nu exista un singur om care sa nu stie asta, si-n privirile celor pe care-i intalneam descopeream, falsa impresie, o nuanta fie de ironie, fie de complicitate, fie de altceva. Era clar: eram pe alta lume si pe undeva ma si comportam ca atare, din fericire doar pe dinauntru. Nu mai stiu cum au trecut orele care insemnasera un intreg calvar pentru mine, dar sosise ceasul sa plec la studio, mai era doar o jumatate de ora si incepea emisiunea "Milionarii de la miezul noptii". Ora de difuzare, in direct, nu-si mai aminteste nimeni, 0:40, adica aproape unu noaptea. Am plecat pe jos, stau la 5 minute de Antena 1. Afara nu era cald! Un aer de care sa te indragostesti imi lua pulsul, il simteam pe incheietura mainii, care crestea, tot crestea. Cred ca am ajuns ud fleasca la poarta televiziunii. Transpirasem nervos, eram lac de emotie! Vazusem in toti cei care trecusera pe langa mine niste posibili rapitori care trebuiau sa ma opreasca sa mai fac emisiunea.
Dau sa intru la Antena 1, cand portarul aflat langa usa ma intreaba: "Tu." Eu, de parca as fi mers acolo in fiecare seara ani de-a randul, nu pentru prima data, ii raspund: "La emisiune!",
