Inca de pe bancile scolii s-a specializat in furturi. Fura tot ce-i cadea in mana, fara sa-i pese de consecinte. Sigur pe el si pe norocul lui, Edu Cristian nu a crezut ca va ajunge vreodata sa fie prins. In urma cu doi ani si jumatate, dupa ce a comis o talharie la Bucuresti, a ajuns in penitenciar. Acum, la 20 de ani, executa o pedeapsa de cinci ani, in "pensionul" de pe Popa Sapca. Cei sapte ani... de pe strada Abandonat de parinti de la varsta de un an, Edu Cristian a crescut la Centrul de Plasament din Recas. Este singura casa pe care a cunoscut-o pana acum. Dornic sa aiba tot ce isi doreste, inca de pe la 12 ani s-a apucat de furat. Era singura metoda prin care putea sa-si faca rost de cele necesare, explica. A inceput sa fure chiar din propria scoala. "Nu ma interesa ce era, furam orice se putea vinde", povesteste, amuzat parca, Cristian. In scurt timp a devenit copilul-problema al Centrului Recas, insa nu a disperat pentru ca stia ca pana la varsta de 18 ani nu putea fi dat afara din orfelinat orice ar fi facut. Din clasa a VI-a a considerat ca nu mai are rost sa mearga la scoala. "Ma descurcam oricum. Am inceput sa circul prin tara. Deja incepusem cu furturile mai serioase, si nu puteam sa stau tot intr-un loc ca ma prindeau". Nu l-au tentat niciodata locuintele. I se parea o treaba prea complicata si, in acelasi timp, riscanta. Preferatele lui erau magazinele. Intra, punea ochii pe ce ii placea, si la momentul oportun, disparea. Dupa un timp, dupa ce a acumulat ceva experienta, ii erau suficiente zece minute pentru a "opera" un magazin. "Mai erau cazuri in care mergeam ziua, "scanam" pe unde pot intra, ce sistem de alarma au si noaptea operam. M-am descurcat de fiecare data". In perioada in care era plecat traia pe strazi sau, in cel mai fericit caz, in vagoanele din gari trase pe linie moarta. I-a placut foarte mult viata libertina pe care o ducea, dar re