Horitoarea dintre dealurile Beiusului. Viorica Flintasu . "Ca la noi, cat omu-i viu, canta si pentru pustiu". Casa cu cinci copii. - Stimata doamna Viorica Flintasu, din Bucurestiul nostru uratit de mormanele de zapada si strepezit de atatea claxoane si alarme de masini, va propun sa ne intoarcem in Bih...

Horitoarea dintre dealurile Beiusului

Viorica Flintasu

"Ca la noi, cat omu-i viu, canta si pentru pustiu"

Casa cu cinci copii

- Stimata doamna Viorica Flintasu, din Bucurestiul nostru uratit de mormanele de zapada si strepezit de atatea claxoane si alarme de masini, va propun sa ne intoarcem in Bihorul dvs. natal. Mai este el un loc al linistii si frumusetii?

- Bihorul, care pare de aici atat de departe in spatiu si rupt de lume, este de fapt foarte aproape, este mereu in inima mea. Satul meu, Saliste de Beius, este acolo din vremuri pe care bunii si strabunii mei nu le mai stiau, asezare blanda pe coama unui deal, vechi si el de cand pamantul. Pe o singura ulita, de-o parte si de alta, se insiruie cele o suta de case ale salistenilor. Ca sa ajungi in sat, din orice parte veneai, trebuia sa urci un deal. Fiecare deal era, la randul lui, marginit de paduri de fag si stejar, ce se intindeau cat vedeai cu ochii. "Nu-i modru ca stiu canta,/ Ca-s vecina cu frunza/ Nu-i modru ca stiu hori,/ Ca-s vecina cu codrii./ Cate dealuri si valcele,/ Toate-s neamurile mele./ Mi-am facut frati si surori/Tot din oameni horitori..." Prima mea amintire o am de la cinci ani, cand s-a nascut fratele meu. Stateam toti in aceeasi camera mica. Seara, la culcare, eram doar patru fratiori, iar dimineata, cand ne-am trezit, am mai vazut un copilas... Mama, in grija ei nemarginita, a suportat cumplitele dureri ale nasterii (pe vremea aceea, nasterile se faceau acasa) in liniste, sa nu ne trezeasca... Asa ca pot spune ca m-am trezit pe lume