De ce numim totusi aceasta decizie, aparent tehnica si banala, o tripla lovitura? In primul rand pentru ca, potrivit reglementarilor europene acceptate de Romania, respectarea regulilor liberei concurente trebuie urmarita de un organism independent, nu de unul guvernamental. De bine de rau, vechiul consiliu pastra aparentele, desi nu refuzase nici una din cererile de acordare a unor ajutoare de stat catre societatile comerciale aflate in suferinta dar apartinand clientelei politice a PSD. Cum se apropia a treia sau a patra scutire de datorii a recent privatizatei SNTR si unii membri ai consiliului incepusera sa vada ca masura era in cel mai bun caz la limita legii, guvernul a numit lupul paznic la oi, adica pe secretarul de stat in Ministerul Economiei si Comertului Dan Berinde, in fruntea Consiliului Concurentei. Ca vicepresedinte l-a pus pe George Musliu, vicepresedinte al APAPS, tocmai cel care a cerut scutirea de datorii a SNTR. Cu alte cuvinte, oamenii guvernului devin si arbitri si jucatori, caci ei vor decide, printre altele, cine merita sa primeasca ajutoare si cui i se vor reesalona datoriile. Or, rolul amintitului consiliu era tocmai sa se asigure ca astfel de masuri nu distorsioneaza piata si nu-i defavorizeaza pe ceilalti agenti economici.
In al doilea rand, ceea ce se intampla cu Consiliul Concurentei contravine normelor europene si angajamentelor asumate de guvernul roman in procesul de aderare. Capitolul privind concurenta este in curs de negociere, fiind unul din cele mai dificile. Legea propusa initial de Executiv a trebuit schimbata pentru a corespunde acquis-ului comunitar, dar zace in Parlament fara a fi luata in seama. Mai mult, prin ordonanta care trece in mainile guvernului numirea conducerii consiliului, guvernul si-a contrazis propriul proiect de lege, care prevedea controlul parlamentar!
In al treilea rand, gestul samavolni
