Ioan Petru CULIANU
Iocari serio. Stiinta si arta
in gindirea Renasterii
Traduceri de Maria-Magdalena Anghelescu si Dan Petrescu,
Postfata de H.-R. Patapievici,
Editura Polirom, Iasi, 2003, 224 p.
Cartea lui I.P. Culianu constituie o analiza a partii esoterice, hermetice, magice si alchimice a Renasterii, fiind o continuare a subiectului abordat in lucrarea sa de licenta, intitulata Marsilio Ficino e il platonismo nel Rinascimento. Ceea ce isi propune Culianu este sa legitimeze un tip de cunoastere care, pentru omul contemporan, se inscrie intr-un domeniu obscur, guvernat de legi necunoscute si ininteligibile. Preponderenta presupozitiilor pozitiviste are ca rezultat respingerea oricarei forme de cunoastere care nu se raporteaza la lumea fizica, considerind-o ca apartinind fanteziei si luind-o in deridere. Excesul de pozitivism este daunator societatii din pricina aspectului sau exclusivist, care se manifesta prin respingerea ideii ca pot exista si alte facultati umane ce pot oferi cunoastere, precum si alte realitati care pot fi explorate.
Tocmai aici intervine Culianu pentru a justifica existenta altor tipuri de cunoastere si altor domenii ale cunoasterii, care nu se inscriu in ceea ce noi percepem ca fiind real. Culianu isi propune sa abordeze in aceasta carte citeva teme ale culturii Renasterii pornind de la o perspectiva fantasmologica. Cunoasterea fantasmatica este elaborata de „un sintetizator cardiac care este, in acelasi timp, un corp pneumatic sau un involucru, un invelis spiritual al sufletului omenesc“ (p. 23).
Ca istoric al religiilor, Culianu isi asuma un rol de meta-interpret, punindu-si problema sensului faptelor interpretate. Punctul de plecare al cartii, care a reprezentat si o obsesie a filozofilor moderni, intre care se inscriu Nietzsche si Heidegger, este fragmentul lui Heracl
