Toate persoanele cunoscute in luna de cand ma aflu la Saint-Nazaire m-au intrebat ce cred despre filmul documentar anuntat pe Canalul Arte, pentru miercuri, 25 februarie, la 20:30: Sah si mat. Revolutia romana (Germania-Franta, 2003, 60 minute, inedit). Intamplarea face ca am avut sansa sa aflu cate ceva in noiembrie 2003, cand inca se mai lucra la el. Am dat de telefonul realizatoarei lui, Susanne Brandstätter, care, plecand dintr-o alta localitate (parca München) spre Viena, unde locuieste, mi-a propus sa stam de vorba in gara "Zoo" din Berlin, a doua zi. Imi amintesc discutia noastra agreabila, cu anunturile de trenuri ca fundal, si sentimentele mele contradictorii in timp ce faceam interviul (publicat apoi in revista 22, numarul 721 din 30 decembrie 2003).
Contradictorii, pe de o parte pentru ca eu incercam sa obtin maximum de informatie despre un film pe care nu il vazusem si, pe de alta, pentru ca, desi foarte amabila, Susanne Brandstätter se ferea sa relateze prea mult inainte ca el sa fie difuzat. Interviul lasa sa transpara unele din reticentele mele: realizatoarea recunostea ca, atunci cand avusese ideea filmului, nu stia multe lucruri despre Romania. Pe de alta parte, insa, ea parea sa fi ajuns la surse necunoscute inca publicului romanesc - servicii secrete straine. In Telerama (21-27 februarie), sub o fotografie, probabil din film, aratand doua scaune goale, in fata unor mese pe care se afla numele lui Nicolae si al Elenei Ceausescu, un text semnat de Olivier Milot trezeste si mai mult curiozitatea telespectatorului francez printr-o relatare stransa, cu o concluzie ambigua, in care mi-am regasit ceva din propriile mele reticente:
"Dedicat cetatenilor romani curajosi care au iesit spontan pe strazi in decembrie 1989. In dedicatia care incheie documentarul se poate citi omagiul sincer al realizatoarei fata de zecile de mii de romani care
