Ce a facut, de fapt, Sfantul Sinod al BOR? A interzis preotilor implicarea în campanii electorale, apartenenta la un partid, candidaturile în alegeri si eventuala ocupare - pe aceasta cale - a unor functii si demnitati publice. Aceste interdictii sunt formulate sub amenintarea pierderii calitatii de arhiereu, preot, diacon ori monah.
Interdictiile vizeaza trei forme clasice de participare politica si consecintele lor electorale. Prevazute în Constitutie si în legile partidelor, afilierea partizana sau dreptul de a fi ales sunt accesibile preotilor ca oricarui alt cetatean roman. Singurele categorii excluse sunt militarii activi, magistratii, politistii. Interzicand clericilor sa participe la politica, Sfantul Sinod al BOR are pretentia de a legifera acolo unde nu are competenta. Sfintele Canoane invocate de BOR nu pot trece peste limitele formale puse de Constitutie. Decat sub premisa ca Biserica este superioara statului si statueaza în dispretul domniei legii. Daca Romania va functiona vreodata ca stat de drept, orice preot va putea castiga în instanta împotriva deciziei adoptate de Teoctist si uneltele sale.
S-a spus ca decizia ar fi sanatoasa pentru ca este destinata sa împiedice subordonarea BOR fata de PSD. Sa zicem ca ar fi asa si sa presupunem ca acesta e un lucru bun. Dar un asemenea bine nu poate fi întemeiat pe un rau mai mare. Caci acceptarea deciziei BOR înseamna în termeni politici limitarea unui drept constitutional. În treacat fie spus, Constitutia prevede în mod expres ca limitarea participarii politice poate fi decisa si pentru "alte categorii de functionari publici"; preotii BOR sunt astfel de functionari, caci sunt platiti integral de la bugetul public; pentru ca modificarea sa poata fi facuta, e nevoie de o lege organica, nu de o rezolutie a Sfantului Sinod.
Apoi, ramane de demonstrat ca decizia BOR va avea efectul dorit: e
