Trufia mă ispiteşte să spun ce lume bună se perindă pe-aici. Cu studii solide, cu dexterităţi, persoane cu sau fără tupeu, talente sigure şi talente îndoindu-se de sine până la pământ. Nume cu debut consumat în urmă cu ani buni, dar din motive misterioase şi-au oprit expansiunea, ca să revină cu texte uşor expirate uneori peste un deceniu. Mi se pare normal să te retragi un timp, dar să nu pierzi legătura, continuând să citeşti, cu pulsul presei literare, ca la revenire să se vadă că nu ai rătăcit pasul, ritmul creşterii generale, pasiunea celor mai buni să nu te facă să roşeşti când te compari şi nu-ţi vine să crezi că nu intri în rezonanţă cu învingătorii momentului. Pe dvs. v-a debutat în 1991 nu altul decât uimitorul nostru Emil Brumaru, şi nu în vreo foaie şcolară, la grămadă, ci în Convorbiri literare, la Iaşi. Abia peste un an vă luaţi bacalaureatul, iar peste încă patru, terminaţi româna-engleza la Literele din Iaşi, cu diplomă de licenţă. Până în 2000 sunteţi profesor de engleză la o şcoală generală, apoi bibliotecar la un prestigios liceu, tot la Iaşi. Studii la Freiburg im Breisgau şi Erlangen, Germania, vreme de un an. Actualmente traducător, din şi în germană şi engleză, în Bucureşti. Abia primisem setul de poeme, câna aţi venit la redacţie cu întrebarea copilărească dacă vi le-am citit şi ce părere mi-am făcut. Fără pretenţia de a publica, cu doar dorinţa de a afla efectul, lungimea ecoului lor după lectură. Doar atât? Nimic mai mult? Nici aşa nu mi se pare că lucrul meu va fi lesnicios. Aproape toate poemele sunt închinate unei iubite care nu se supără niciodată, poate din necunoaştere, de firescul cu care o abordaţi în texte: „de nu mă vrei, iubito.../ la uşa ta am să vin şi-am să gem/ şi-am să-mi răcoresc encefalul cu luna,/ cu luna de miere ce n-am apucat s-o avem;/ o să te dau la jurnal şi-o să te vadă vecinii/ la picioarele tale când o să ca