Laboratorul de cercetare arheologica al profesorului doctor Vasile Ursachi are, printre alte piese de patrimoniu national, ceramica veche de 3-4.000 de ani. Munca unui arheolog poate parea, pentru neavizati, pe cit de atragatoare, pe atit de usoara. Nu pare sa fie prea greu sa sapi citiva metri si sa descoperi vreun mormint plin de podoabe din aur, virful vreunei piramide sau vreun oras ingropat sub pamint, dupa care sa apari in toate ziarele ca un mare descoperitor. Astfel de descoperiri sint, insa, destul de rare. Munca unui arheolog este similara cu cea a cautatorilor de aur, care cern munti de nisip pentru a gasi un graunte de aur. Bucuria unei descoperiri este atinsa in laboratorul cercetatorului caruia ii revine sarcina de a data, clasifica si inventaria obiectele gasite. Sarcina deloc usoara, aceasta este incununata de aparitia unei monografii in care este descrisa, in termeni cit se poate de tehnici, descoperirea respectiva. Pentru profesor doctor Vasile Ursachi, directorul Muzeului de Istorie din Roman, acest lucru este, deja, cit se poate de cunoscut, avind in vedere cele citeva decenii de viata inchinate muncii de cercetator. Putini stiu, insa, ca "laboratorul" in care s-au nascut unele din cele mai importante si mai apreciate monografii ale istoriografiei romanesti, semnate de cunoscutul arheolog romascan, beneficiaza de un spatiu care aduce mai degraba a depozit parasit decit a centru de cercetare modern, cum sint cele din Occident. Cele citeva camarute se afla la demisolul cladirii care adaposteste Primaria Roman. Intrarea in acest "laborator" se face printr-o fereastra careia i-au fost aduse citeva adaugiri pentru a avea pretentii de usa. Dupa ce intri pe fereastra, trebuie sa fii atent sa nimeresti cele citeva trepte de lemn care te conduc in prima camera. Primul sentiment pe care il are vizitatorul este asemanator cu cel pe care il are cind intra int