În vremurile de prefaceri radicale prin care trecem, una din grijile cele mai urgente să ne fie educaţiunea tineretului. De îndrumarea lui depinde grăbirea sau întârzierea, împlinirea sau deviarea sensului nou, spre care tinde cultura noastră.
Concepţiunile morale ca şi practica socială nu ne mai îngăduie azi să ne îndoim de valoarea morală ca şi socială a femeii. De altfel, Românii au dovedit un simţ de dreptate sănătos când, mai înainte chiar decât unele popoare de cultură veche, au deschis porţile şcolilor şi deci a carierelor la fel pentru fete ca şi pentru băieţi. S-a desfiinţat astfel o nedreptate: inegalitatea în împărţirea bunurilor sufleteşti.
Desigur că acelaşi simţ de dreptate a mânat, pe legiuitori şi pe părinţi, spre educarea tot mai asemănătoare a celor două sexe, până s-a ajuns, în fine, în ultimul timp, la concepţia unei perfecte egalităţi, până chiar în educaţiunea trupească.
Dar iată că din toate părţile răsună jălania împotriva unei generaţiuni de fete a căror indiferenţă îngrijorează chiar pe cei cu intenţiuni foarte egalitare. Se pare că orice încercare de stăvilire a curentului de emancipare se arată ineficace, căci e în fetele de azi o nevoie atât de exasperantă de libertare până în cele mai inocente iniţiative ale lor, încât orice sfat potrivnic e considerat ca o lezare a sfintelor lor drepturi de om!
Cum educaţiunea nu e numai transmiterea valorilor de cultură de la o generaţie la alta, ci mai e şi pregătirea viitorului în sufletele tinere, să nu ne alarmăm de doleanţele celor reacţionari. Totuşi, trebuie să ne întrebăm de cauzele cari au provocat în tineretul feminin de azi nu numai o îndepărtare de la idealul feminin din trecut, dar o deviare de la însuşi tipul feminităţii. Ideologia egalităţii s-a dovedit justă până la un punct: femeile s-au arătat destoinice şi harnice şi chiar crea