Debutanţi toţi sau doar scriindu-şi romanele în perioada nefericită a anilor 1945-1948, prozatori precum Mihail Villara (pe numele adevărat Mihail Fărcăşanu, şeful organizaţiei liberale de tineret), Theodor Cazaban, Alexandru Vona, Dinu Pillat, Pavel Chihaia, dar şi altii, sunt astăzi o generaţie nu pierdută integral, dar nici recuperată satisfăcător. Dinu Pillat, în al cărui scris poate fi detectat un soi de textualism avant la lettre, Al. Vona înlocuind curajos personajul cu individul, Pavel Chihaia scriind destul de camusian - credea Ion Negoiţescu - Blocada, am fi avut, aşadar, un val de prozatori poate existenţialişti, poate mai apropiaţi de experiment, interesanţi în orice caz, apţi să ducă mai departe realizările prozei din perioada interbelică. Contextul politic sumbru a frânt însă ultima generaţie normală din literatura noastră făcând loc aberaţiei proletcultiste. Al. Vona este, alături de Pavel Chihaia, singurul dintre aceşti prozatori care, deşi a scris puţin, are ocazia să fie până la urmă contemporan cu receptarea reală a propriei opere scrisă şi, după cum mărturiseşte, abandonată acum o jumătate de secol. Frunzele nu mai sunt aceleaşi, de Mihail Villara, apărut în 1946 şi Blocada în 1947 au fost retrase din librării, iar autorii interzişi şi obligaţi moral la exil. Al. Vona nu şi-a putut publica Ferestrele zidite în 1947, dar când romanul a apărut în 1993 receptarea critică a întrecut aşteptările.

Deja toate discuţiile asupra prozei scurte recuperate parţial în volumul Misterioasa dispariţie... (Cristina Ionică a scris, la timpul respectiv, o recenzie în nr. 30/2002 al României literare) au pornit de la simbolistica ferestrei preluată din romanul mai sus amintit. Deşi merită încercată o lectură independentă a acestor proze, textele sunt, cu două-trei excepţii, evidenţi sateliţi ai romanului. Cei fascinaţi de metode structuraliste ar pu