Stimate domnule Lucian Raicu,
Iată-mă ajuns, tîrîş-grăbiş, mai cu haz, mai cu necaz, la a cincizecea scrisoare către dumneavoastră, (seria numerotată!), moment de bilanţ, clipă de dovleac cîntărit gospodăreşte-n palme, secundă cu iz de mărar şi-amintire. Totodată, dacă ţinem seama că mai trebuie 950 de scrisori ca să-mi răsfăţ cumsecade sufletul, bine-ar fi să privesc înainte, nu înapoi şi să-i dau bătăi cu străşnicie. Fiindcă, vorba acustică a proverbului, o viaţă are omul şi-un timpan într-o ureche! Numai c-am luat-o, parcă, prea sfătos de data asta, ce aia lungă şi zbătută scurt de burta calului!!
*
Începută datorită unei întîlniri cu Dinescu-n Iaşi, coaptă însă de cîtva timp pe cea mai secretă creangă a sufletului meu, corespondenţa asta (Emil Brumaru către Lucian Raicu!) matinală, amestecată dulce-amar cu cafea şi lecturi din, mai ales, bătrînul Dosto, tatăl nostru cel de toate porcăriile sublime, ameninţă să devină axul gingaş şi subţire, lesne de rupt de poştaşi nemernici uneori, al vieţii motanului ce-am fost şi-al hipertensivului ce cu onoare şi propranolol sînt. Observ că, scăpat de sfătoşenie, o cotesc retoric!
*
Să nu uităm, corespondenţa generală poartă-n aer, nescris, dar simţit adînc de inimile noastre cu tic-tacul cam rapid titlul Recviem pentru Scămoşilă. Să ne amintim, surîzînd îngăduitor, de subcapitolele Ruina unui samovar, Vaca la ţară, Culinare, Copilării din amintire, Strada etc. Dar, mai ales, să păstrăm proaspătă şi veşnic cu uşa deschisă, acea mică prăvălie de lenjerie intimă de damă, dintr-un orăşel de provincie, poate Fălticeni, la care se ajunge printr-un gang subţire şi umed, prăvălie vizitată de cele mai superbe personaje feminine, întru cumpărarea chiloţilor de-a pururi fascinanţi, a sutienelor şi-a portjartierelor mirobolante! Comerţ prosper şi p
