Printre apariţiile din anul 2003 la Editura Deisis, Sibiu, se află un solid alcătuit volum Isaac Sirul: Cuvinte către singuratici (partea a II-a recent descoperită), studiu introductiv şi traducere de Ioan I. Ică jr. Isihast de limbă şi spiritualitate siriacă, Isaac (sec. VII) e unul dintre cei mai mari maeştri creştini ai ştiinţei şi ai rugăciunii contemplative; a fost citit, copiat, meditat, urmat în toată creştinătatea. Filocalia românească a părintelui D. Stăniloae dedică tot volumul X părţii întîi a Cuvintelor sale. Prin Isaac Sirul, putem descoperi un ecumenism "zenital", "pe la vîrf" ar fi spus André Scrima, al tradiţiei creştine. Oriunde, în spaţiul ei, au existat oameni decişi să meargă pe calea "singurătăţii", să îşi unifice fiinţa din "nobila dorinţă" de cunoaştere a lui Dumnezeu, oriunde mintea a ţintit spre propria ei, simplă, perfectă, "limpezime", devenind astfel mediul în care Duhul însuşi lucrează şi dă cunoaştere certă, Isaac Sirul a fost un învăţător. Un învăţător care vorbea din experienţa unor mari predecesori (Evagrie şi misticii sirieni), ca şi din propria experienţă a lucrurilor divine, comunicată unor discipoli sau colegi pe aceeaşi cale. În deschiderea studiului său, Ioan I. Ică vorbea despre "imensa circulaţie manuscrisă a «cuvintelor» sale «ascetice» în Răsăritul şi Occidentul creştin, de iradierea «ecumenică», transconfesională a acestor scrieri unice, traduse în toate limbile de circulaţie ale creştinătăţii (greacă, arabă, georgiană, etiopiană, slavonă, latină, italiană, portugheză, castiliană, română, rusă, engleză, franceză şi chiar japoneză)". "Cuvintele" lui Isaac Sirul sînt notaţii vii, derivate dintr-o cunoaştere "în tăcere": pe de o parte, tăcerea, liniştirea, calmul adînc al fiinţei interiorizate, unificate, limpezite; pe de altă parte, densitatea de dincolo de cuvînt a înţelesurilor divine ascunse, misterioase, inepuizabi