Amendamentul care propunea "suspendarea negocierilor cu România în forma actuală" a căpătat, în Comitetul pentru politică externă al Parlamentului European, o formă aparent mai blîndă: "reorientarea strategiei de aderare". Presa internaţională a analizat situaţia pe toate feţele şi a vorbit chiar de o amînare a aderării României la Uniunea Europeană. La noi, dezbaterea (dacă vociferările noastre naţionale se pot numi dezbatere) s-a redus, pînă la urmă, la o singură problemă: dacă schimbarea formulei a fost un succes al României sau, dimpotrivă, un dezastru. În afară de Evenimentul zilei, care a tratat sistematic tema, zile la rînd, cu informaţii consistente şi puncte de vedere diferite (a şi trimis, de altfel, un corespondent special la Bruxelles), ziarele şi (mai ales) televiziunile au eşuat într-o falsă dilemă: ne-a tras Europa de urechi au ba? Ca mai totdeauna, reacţiile emoţionale o iau înaintea discursului argumentat, iar verdictele fataliste ("e rău, se duce dracului rapiţa") sînt mai iuţi de condei decît analiza raţională a situaţiei. Dar păcatele presei pălesc în faţa "stilului" pe care îl afişează oficialii români. Nu ştiu să fi existat un comunicat scris din partea Guvernului în care să răspundă, punct cu punct şi argumentat, la obiecţiile aduse: am făcut asta şi asta, nu am făcut cealaltă pentru că..., nu sîntem de acord cu obiecţia cutare pentru că... ş.a.m.d. Au existat în schimb tot felul de intervenţii orale, şiruri de vorbe însăilate pe la talk-show-uri sau în faţa reportofoanelor. Dl Mircea Geoană s-a pierdut în infinite nuanţe şi exerciţii semantice încercînd să traducă în "semnal pozitiv pentru România" simpla transformare a "suspendării" în "reorientare". Dna Rodica Stănoiu a spus la un moment dat, din mers, că multe dintre problemele semnalate de parlamentarii europeni sînt "rezolvate sau în curs de rezolvare". (Pentru o clipă, mi-am amint