De ce tocmai acum, femeile în politică? Să fie pentru că, aşa cum ne-au sugerat unele dintre doamnele intervievate, se apropie 1 şi 8 martie? Asta ar putea fi doar o coincidenţă fericită... Sau pentru că un senator (ungur, evident) tocmai a propus un amendament să-i zicem de gen, al legii electorale (pe listele electorale să nu figureze, pe trei locuri consecutive, candidaţi de acelaşi sex)? O altă coincidenţă, poate.. Deja, atunci cînd se adună prea multe coincidenţe, e cazul să găsim un motiv mai serios: femeile reprezintă peste 50 % din populaţia neaoşă, deci şi din electorat şi din beneficiarii deciziei politice. Cu toate acestea, ele nu sînt reprezentate proporţional nici în Parlament, nici în guvern, nici în administraţia locală. Date mai multe şi mai exacte veţi găsi în număr, amintesc doar că, în momentul de faţă, în Camera deputaţilor sînt 11% femei, iar în Senat 8,5%. Procentul vehiculat de Uniunea Europeană este de 50% femei implicate în luarea deciziei
politice, dar pentru viitoarele alegeri româneşti se preconizează măcar unul de 30%. Asta în ceea ce priveşte cifrele. În interiorul partidelor politice, se întrevăd deja eforturi în acest sens: multe dintre ele, mai de voie, mai de nevoie, promovează deja femeile, inclusiv pe cele tinere, în posturi de conducere şi cu putere de decizie, pregătindu-le pentru următoarele liste electorale. Dar nu doar cifrele şi bifarea lor contează. Ci să se ajungă la un firesc al parteneriatului, aproape egal, între bărbaţi şi femei, în adoptarea legilor şi punerea lor în practică, pe probleme care privesc ambele sexe. La un firesc al implicării femeilor în politică, care să nu mai presupună ipostaza lor de minoritate, chiar excepţie. Şi, evident, depăşirea prejudecăţilor cu femeia care manipulează bărbatul din umbră, se de-feminizează cînd se bagă în meserii ce, în mod tradiţional, nu îi sînt proprii, şi are d