Împotriva vulgarităţii Stimată redacţie Am citit cu mult interes schimbul de scrisori dintre domnii T. Baconsky şi M. Vasilescu. M-am regăsit cu precădere în replica dlui M. Vasilescu, poate pentru că este mai populară. Citind cea de a doua pagină a ultimului număr mi-am şi notat cîteva mici idei pe care aş vrea să vi le comunic (fără a avea pretenţia că ele ar reprezenta mare lucru). Într-adevăr, simt că principalul rol al Dilemei este lupta (poate-i prea mult "cruciadă", termenul a fost mult prea politizat - cruciada împotriva comunismului, împotriva terorismului etc. - şi pare mult prea pompos, chiar dacă nu este complet inactual) împotriva vulgarităţii ce ne împresoară aproape în fiecare zi. E imposibil să nu dai peste ea indiferent dacă deschizi televizorul, radioul sau vreun ziar şi, chiar dacă eviţi toate aceste mijloace de comunicare, tot trebuie să rezolvi vreo problemă în planul real al lucrurilor şi nu în cel ideatic. Din păcate, din 1995-1996-1997 această agresivitate pare a se afla într-o continuă ofensivă. Scopul Dilemei ar fi tocmai acela de a se opune cu arme nu extrem de sofisticate (de cultură elitistă la care fiecare poate ajunge citind cărţi specificie) acestui flagel naţional. Opera Dilemei mi se pare a fi de pionierat - promovarea bunului simţ, bunului gust etc. - şi cred că aşa a fost încă de la început, de cînd a apărut prima oară. Mă întrebam cît de mult a schimbat societatea apariţia revistei Dilema. Sînt sigur că a scos la suprafaţă şi alte voci, tinere, de care societatea română are mare nevoie, chiar dacă de cele mai multe ori nu îşi dă seama. Pentru cei întorşi din Vest, Dilema este un pai de care încearcă să se agaţe (v-o spun din proprie experienţă). O supapă necesară - şi cred că şi din acest motiv actualul sistem o va tolera şi pe viitor, indiferent cît de mult se va mai strînge şurubul (asta mai depinde, bien sûr, şi de scler