Ceasul de pe noptieră sună, ca de obicei, la ora opt fără un sfert. E o dimineaţă splendidă, însorită, de început de primăvară. Se trezeşte şi se simte brusc plin de o energie neobişnuită. O energie pozitivă. În timp ce se bărbiereşte, îşi zîmbeşte în oglinda din baie. Se gîndeşte la cît de frumoasă este viaţa etc., etc... clişee! La opt şi jumătate se aşază la volanul maşinii. La radio o melodie cunoscută, veselă. Începe să o fredoneze, în timp ce învîrte cheia de contact. Maşina nu vrea să pornească. Dă-o naibii! Un hîrb de Dacie... Zburdă spre staţia de autobuz. Cu o mină destinsă, dă din coate şi se înghesuie printre ceilalţi călători. Din cabina şoferului răzbate acelaşi cîntecel. L-ar fredona şi acum, dar parcă nu-i mai vine... La coborîre constată că i-a dispărut, telefonul mobil. Dă-l naibii! Oricum vroia să-şi cumpere altul... La serviciu, după două ore de "program", şeful îl cheamă în biroul său. Îi spune, pe un ton grav, că nu e mulţumit de prestaţia sa. Îi sugerează discret că ar putea să-şi dea demisia. Simte cum se enervează dintr-o dată. Şi-o va da chiar acum. Afară, în stradă, nervii au dispărut ca prin farmec. Şi job-ul poate să se ducă dracului! Era principala sa sursă de neîmpliniri, îl frustra, merita ceva mai bun, şeful era un dobitoc... Se opreşte la prima cabină telefonică să-şi sune iubita. Vrea s-o vadă ca să-i spună că viaţa sa s-a schimbat. În bine. Iubita profită de scurta convorbire telefonică pentru a-i mărturisi că şi-a găsit pe altul. N-ar fi putut să i-o spună în faţă! Închide telefonul. În fond, ce-i pasă lui de femeia asta? Oricum nu se potriveau... Se hotărăşte să meargă acasă. Deschide uşa apartamentului şi se trezeşte brusc în mijlocul unui ocean. I-ar trebui o barcă sau măcar un colac de salvare. În baie, chiuveta înfundată, robinetul deschis. Îşi aminteşte vag că l-a uitat aşa de dimineaţă, cînd s-a bărbierit. Şi cînd şi