Organizaţiile care se ocupă cu apărarea drepturilor femeilor, multe la număr, se revoltă, şi pe bună dreptate, din cauza participării scăzute a femeilor la viaţa politică românească. Cele 11% alese ale neamului din Camera Deputaţilor şi mai puţine (8,5%) în Senat reprezintă procentul mult mai mare de femei alegătoare: 51% din populaţia României. Se pare că pentru viitoarele liste electorale, în condiţiile controlului Uniunii Europene, procentele vor creşte la aproximativ 30% femei candidate. La care se adaugă cele cîteva din Guvern (după alegerile din 2 000, au fost 5 femei ministru - din 26 - şi 18 secretar de stat - din 90) şi cele 109 primăriţe - din 3.000, dar nu în municipii -, 2 femei consilier de stat şi una consilier prezidenţial, nici una prefect şi mai numeroasele experte, purtătoare de cuvînt sau secretare, angrenate mai mult sau mai puţin vizibil în viaţa politică şi publică. Şi mai multe femei ce activează în ONG-uri. În ce măsură, însă, toate acestea sînt conştiente de apartenenţa lor de gen sau reprezintă, explicit, procentul feminin din populaţia României - încercînd să-i identifice şi să soluţioneze problemele - este o altă chestiune. Din răspunsurile unor doamne şi domnişoare implicate în viaţa politică vom vedea care sînt opiniile acestora în privinţa intrării, în politică, a femeilor, chiar în posturi de decizie; în legătură cu prejudecăţile legate de femeile politiciene, influenţate de miturile Elenei Ceauşescu şi ale ministreselor ceauşiste, în pericol de a-şi pierde "eternul feminin"; în privinţa reacţiei bărbaţilor la angrenarea femeilor într-un domeniu care li se părea doar al lor şi în care doamnele îşi aveau locul mai mult în umbră; despre ce pot face femeile, specific, în politică; şi dacă, pe viitor, lucrurile se vor îndrepta. Doamnele şi domnişoarele intervievate sînt: Roberta Anastase, secretar executiv PD pe probleme de imgine;