A aparut peste noapte, in urma cu mai mult de doi ani. Angajatii Bibliotecii Nationale s-au obisnuit deja cu clipocitul monoton al apei, astfel incat prezenta izvorului a incetat de mult sa le mai A aparut peste noapte, in urma cu mai mult de doi ani. Angajatii Bibliotecii Nationale s-au obisnuit deja cu clipocitul monoton al apei, astfel incat prezenta izvorului a incetat de mult sa le mai para ceva deosebit. Chiar daca debitul lui creste sau scade dupa cum ploua sau nu prin Bucuresti, firicelul de apa n-a ajuns niciodata sa puna probleme serioase caci, slava Domnului, nu a iscat vreodata inundatii. Cu toate acestea insa, existenta lui e departe de a fi una "benigna", lasand urme serioase in aer, umiditatea fiind aici una mult peste limitele acceptate. Altfel, izvorul e o prezenta discreta, cand dai drumul la radio aproape ca nu-l mai auzi. Cei de aici il simt ca facand parte din "mobilier", gasindu-si loc, alaturi de rafturi, birouri si radiatoare, in viata lor cotidiana. Nimeni nu se mai gandeste la ciudatul joc al sortii, care l-a facut sa strabata zidurile mucede si macinate, pentru a iesi exact in acel colt de pivnita, intr-o cladire din centrul Bucurestiului. Un spirit hatru ar putea spune chiar ca e un izvor indragostit de cultura, din moment ce a ales sa iasa in lume printre carti, exact in beciul-depozit al Bibliotecii Nationale a Romaniei, din Bulevardul Ion Ghica. Caci izvorul de care am vorbit nu se gaseste in cine stie ce loc lipsit de importanta de aiurea, ci chiar printre rafturile cu carti ale celei mai importante biblioteci din Romania. Nu numai ca prezenta lui acolo are un efect dezastruos asupra volumelor extrem de valoroase, umezeala provocata inlesnind aparitia mucegaiului si a ciupercilor specifice hartiei, dar, infiltrandu-se in ziduri, pune in pericol si stabilitatea intregii cladiri. Insasi aparitia sa este un semn al gravelor probleme ale c