Invaziile barbare Eroul lui Tim Burton din Pestele cel mare visa - va amintiti - ca in ceasul de pe urma sa-i aiba in preajma pe toti cei intalniti de-a lungul hoinarelilor sale imaginare. Este exact Invaziile barbare
Eroul lui Tim Burton din Pestele cel mare visa - va amintiti - ca in ceasul de pe urma sa-i aiba in preajma pe toti cei intalniti de-a lungul hoinarelilor sale imaginare. Este exact ceea ce i se intampla lui Remy, "in realitate". In realitatea filmului Invaziile barbare (premiu pentru scenariu la Cannes, trei recente Cesaruri - scenariu, cel mai bun regizor, cel mai bun film), ca intr-un cantec de Aznavour, un fiu da alarma: tatal sau nu mai are mult de trait. Mai toti cei care se vor repezi la capatai sunt "fosti": fosta nevasta, foste amante, prieteni, unii pierduti din vedere. In 1986, Denys Arcand- din - Montreal, cineastul-star al Canadei francofone, se despartise de personajele sale din Declinul imperiului american, patru profesori universitari si nevestele lor, pusi pe tocat marunt, fara nici o opreliste, "lucrurile vietii", subiecte precum dragostea, succesul dar, mai ales, sexul. Ce s-ar potrivi, astazi, mai bine, ideii de "declin"? Invaziile barbare, cu atat mai mult cu cat, intre timp, am trait atentatele de la 11 septembrie. Dupa saptesprezece ani, autorul aduna amicii de odinioara, unii plecati prin strainatate, iubitele lasate in urma, dar in veci uitate, egale ca statut sentimental cu sotia satula de escapadele barbatului. Nu au venit, insa, pentru a pune lumea la cale, pe marginea uni pat de spital, ci pentru a face mai usoara plecarea unuia dintre ei - tocmai cel care parea vitalitatea intruchipata - luand in raspar pasiunile, tolerantele sau intolerantele. Cine stie daca nu cumva, in epoca globalizarii, "barbari" pot fi, in ochii unora, toti cei din afara, irakianul, bulgarul, turcul, vecinul din salon. Eroul insusi refuza s
