Sîmbăta trecută am făcut un lucru îngrozitor: am mers într-o vizită la nişte prieteni scriitori şi i-am pus să se uite - ghinion! - la "Eurovision". Nu la finala europeană, ci la cea românească. La "EuROvision" deci. Recunosc, sînt un ticălos nepoliticos, egoist & hedonist, dar cum să fi rezistat plăcerii perverse de a vedea (nu discut "muzica") apariţiile devastatoare de pe România 1?! A cîştigat veterana Sanda Ladoşi, care arăta ca versiunea recondiţionată a unei "dominatrix" dintr-un porno german din anii '80 (în caz că vă-ntrebaţi dacă am văzut vreodată aşa ceva, răspunsul este da): o zi proastă pentru păru-i banană, bustieră roz-lucioasă crăpată pe mijloc & încheiată, leneş, cu şireţele, pantaloni pînă la genunchi strîmţi-strîmţi (da' strîmţi!) de piele neagră, botine - probabil - fine. Alt veteran (mereu-veselul Adrian Enache, care n-are nici un motiv să fie vesel, da'-n fine) era în geacă! - de piele!!
- neagră!!! -, restul de piele (a lui) ieşind dizgraţios de mult de la gît în sus; "Nu mă mai cheamă Adrian Enache - ne-a dat el speranţe -, ci Salamandra!". Tot salam se cheamă. Dar preferata mea a fost, de departe, Elena Cârstea într-o apariţie Cleopatra-întîlneşte-Narghita-întîlneşte-Xena-întîlneşte-Terminator (jumătate de faţă cîrlionţat-pictată stil tapet auriu) şi flancată de patru flăcăi dansînd ca-ntr-o parodie melbrooksiană la Căderea Imperiului roman. Toţi cinci căutau Turcia (gazda concursului), dar ajungeau undeva mai la sud (Egipt) şi mai la est (India) şi-n general nicăieri. Cârstea a cîntat "Don't Be Afraid". Prea tîrziu: deja ne îngrozise. * Chateaubriand, citat din memorie (din memoria lui Jean D'Ormesson, invitat la o emisiune a lui Drucker)... Toate motto-urile de pînă acum, deşi în ghilimele, mi-au aparţinut. Alex. Leo ŞERBAN
Sîmbăta trecută am făcut un lucru îngrozitor: am mers într-o vizită la nişte prieteni scriitori şi
