Se tot vorbeşte despre "racilele mentalităţii noastre care ne împiedică să intrăm în Uniunea Europeană". O Uniune privită ca un miraj, un "Ceva" luxos, exotic şi prosper, care "ne dă" şi pe care (credem) vom reuşi noi cumva să-l aburim, păstrîndu-ne, astfel, "demnitatea" şmecherească de a fura şi abuza, "stăpîni la noi acasă"... Ce vin ăştia să ne vorbească nouă de "principii" şi "reguli" ca din carte? Avem şcoala vieţii, curs seral! Oricum intrăm, că au nevoie de noi. Şi la o adică avem destui băieţi finuţi, buni de faţade cu ştaif pentru "imaginea României în lume". Una dintre tradiţiile cele mai respectate de către ţopîrlănia locală e pomana, obţinută, ca şi băgarea în seamă, prin abureală. Ce mai contează cine "dă"? Poate fi Biserica, Statul, "Marshallul" Ion Antonescu, organismele europene sau oricine altcineva. Important e să ne dea. Iată - pomanagiii buluciţi de sărbătoarea naţională la cazanele cu fasole ale Puterii, acţionaţi, se pare, de cam aceleaşi resorturi ca şi cele ce-i împing să se calce-n picioare la coadă spre a pune mîna pe sfintele moaşte. Oamenii muncii şi calicii şomajului veniţi la curtea Cotrocenilor să-i ureze la mulţi ani bunicului naţiunii, să-şi umple sarsanaua şi să ceară "facilităţi". Actorii şi cîntăreţii "îndrăgiţi", exersîndu-şi talentele de lăudători bizantini ca să profite de avantajele oferite mărinimos de partidul-stat. Scriitorii

şi artiştii din uniunile de creaţie şi din alte organisme etatice, răsplătiţi pe măsură, de la buget, pentru serviciile de imagine aduse. Amărăştenii ce se lasă fraieriţi cu voluptate de "baronii locali" la mîna cărora se află, care "le dau" mititei, alcool & chermeze la ocazii speciale şi pe care-i votează neabătut. Cohortele de cerşetori-escroci din autobuze şi metrouri, cărora "le dăm" pentru că sînt şi ei amărîţi şi escroci sentimental "ca noi". Un parazitism cripto-feudal în haine cons