În blocul în care stau, unele dintre puţinele "evenimente mondene" sînt plata energiei electrice şi a întreţinerii. "Lumina" vine o dată pe lună prin intermediul unei doamne care poartă o geantă mare, neagră şi are un chip obosit. S-a obişnuit să nu mai sune pe la uşi, deoarece deja ştie că pensionarii oricum nu deschid, pentru că nu aşteaptă musafiri nepoftiţi, ci să strige pe palier, cu un glas strident, uşor răguşit: "Luminaaa!". Ca la piaţă, atunci cînd tîrgoveţii îşi laudă marfa. De fapt şi strigătul e inutil, căci agitaţia premergătoare sosirii facturilor începe încă de dimineaţă. Vecinele se anunţă unele pe altele că "Între orele cinci şi şapte vine lumina, da' cred că o să ajungă după şase jumate, ca de obicei..." şi începe verificarea contoarelor, "nu cumva a luat-o prea repede?!", şi stingerea becurilor şi a televizoarelor, căci deşi porcul nu se îngraşă în ajun, locatarii îşi închipuie că facturile se "subţiază" subit pe ultima sută de metri. Sau, pur şi simplu, îşi amintesc cu părere de rău că în ultimele zile au consumat ceva mai mult decît le permitea bugetul, altfel spus că au uitat noaptea veioza de 25W aprinsă sau şi-au pus în funcţiune aspiratoarele antice, ruseşti, care "mănîncă la curent mai ceva decît o combină frigorifică". Agitaţia continuă şi după ce "doamna de la Electrica" împarte peticele de hîrtie care au deja înregistrat consumul, "că de ce doamna Stănescu a plătit cu treizeci de mii mai puţin decît mine... toată lumea ştie că ea are în casă maşină de cusut electrică şi le face fuste la nepoate?", "iar domnul acela singur de la doi care stă toată noaptea cu becurile aprinse a dat numai o sută douăzeci, pe cînd mie care fac economie, de aş sta seara numai la ochiurile de la aragaz, mi-au venit aproape două sute..." şi "e ceva în neregulă cu
blocu' ăsta; io cred că aia cu firma de la şase fură curent!", căci "la apartamentul o
