Spitale. Intr-un an de zile, din peste 500 de pacienti pe care-i avea Spitalul de Neuropsihiatrie din Poiana Mare, au mai ramas putin peste 400. In 2003 au murit peste 80, iar de la inceputul acestui an, aproape 20. Erau inmormantati fara fast. Omul devenea statistica. Mortalitatea n-a dat nimanui de...

Spitale

Intr-un an de zile, din peste 500 de pacienti pe care-i avea Spitalul de Neuropsihiatrie din Poiana Mare, au mai ramas putin peste 400. In 2003 au murit peste 80, iar de la inceputul acestui an, aproape 20. Erau inmormantati fara fast. Omul devenea statistica. Mortalitatea n-a dat nimanui de gandit. O gura in minus, o pijama in plus. Viata merge inainte.

Cine a vrut sa stie de ce mortalitatea a atins cote alarmante a aflat ca spitalul s-a transformat, de ani buni, intr-un azil, unde nu se mai aplica nici un tratament. Daca nu cumva foamea si frigul fac parte dintr-o terapie de soc. In spital intra in general bolnavi care nu au discernamant. Pentru ei realitatea este o forma de vis. De cosmar. Nu stiu ce e bine si ce e rau, daca sunt sanatosi sau bolnavi. Sunt abandonati de familii. Ajunsi in spital, nu mai au scapare. Sunt condamnati pe viata. E posibila reabilitarea lor. Exista tratamente, medicamente, medici competenti. Lipseste ce e mai important - un buget.

Faptul ca spitalul se afla departe de lumea civilizata l-a protejat. Asa dau de inteles oficialii. De altfel, ce televiziune ar bate cei trei sute de kilometri sa cerceteze la fata locului cum a fost posibil? Si daca televiziunile n-o fac, de ce s-ar mai deranja oficialii?

Situatia de la Poiana Mare nu era un secret pentru nimeni. Raportul publicat in legatura cu hrana si conditiile mizerabile de spitalizare n-a fost o surpriza. La Poiana Mare, se repeta scenariul de la Maternitatea din Ploiesti, de la Spitalul de Oftalmologie din Bucuresti, ca sa pomenim cele mai