Stimate domnule Liiceanu, Vă mulţumesc (cuvîntul e cam searbăd, - numai că eu nu găsesc altul) pentru cele Cîteva precizări din ultimul număr al Dilemei vechi (12-18 martie a. c., p. 3). Rar, din păcate, ţi se sare, azi, în ajutor! De regulă, nu ţi se sare chiar cerîndu-l, - darmite dacă nu-l vei fi cerut. (Ajutorul, bineînţeles.) Sau ţi se sare din motive inavuabile, meschine, de coterie sau de clan; iar nu din solidaritate spontană sau din altruism... Dar să nu cad în moralisme de natură să relativizeze, pe cît cred, emoţionantul dumneavoastră gest (pe care s-ar putea să nici nu-l merit); el nu e exemplar prin comparaţie, - ci, dacă vreţi, în absolutul din care decurgeau, cîndva, nobleţea şi cavalerismul. Cu gratitudine (dacă formula nu-i prea convenţională), Şerban FOARŢĂ Primim la redacţie
Stimate domnule Liiceanu, Vă mulţumesc (cuvîntul e cam searbăd, - numai că eu nu găsesc altul) pentru cele Cîteva precizări din ultimul număr al Dilemei vechi (12-18 martie a. c., p. 3). Rar, din păcate, ţi se sare, azi, în ajutor! De regulă, nu ţi se sare chiar cerîndu-l, - darmite dacă nu-l vei fi cerut. (Ajutorul, bineînţeles.) Sau ţi se sare din motive inavuabile, meschine, de coterie sau de clan; iar nu din solidaritate spontană sau din altruism... Dar să nu cad în moralisme de natură să relativizeze, pe cît cred, emoţionantul dumneavoastră gest (pe care s-ar putea să nici nu-l merit); el nu e exemplar prin comparaţie, - ci, dacă vreţi, în absolutul din care decurgeau, cîndva, nobleţea şi cavalerismul. Cu gratitudine (dacă formula nu-i prea convenţională), Şerban FOARŢĂ Primim la redacţie
