Chiar daca vor deveni membri ai Uniunii Europene in acest an, polonezii, cehii, ungurii, slovacii, slovenii si balticii vor intampina greutati in obtinerea unui loc de munca in alte tari europene cativa ani de acum inainte Orice cetatean al Uniunii Europene are dreptul sa traiasca, sa munceasca si sa solicite alocatii in oricare dintre statele membre. Aceasta regula de aur a comunitatii europene isi va incheia insa aplicabilitatea peste doua luni, mai precis la 1 mai 2004, cand UE va cunoaste cea mai mare extindere din istoria sa, de la 15 membri, cati are in prezent, la 25. Acceptarea celor 10 noi tari - Cipru, Malta si fostele state comuniste Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria - pare a nu fi deplina, atata timp cat actualii membri isi permit sa schimbe regulile jocului dupa bunul plac. Desi recunosc ca au nevoie de forta de munca, ba chiar ca actualii membri vor avea de castigat de pe urma noilor cetateni comunitari care vor lucra legal si vor plati taxe si asigurari sociale, cei 15 se tem de valul de imigranti care i-ar putea invada dupa 1 mai, in cautarea unui loc de munca mai bine platit decat in tarile lor. Drept pentru care, pentru prima data in istoria UE, Cei 15 au decis, rand pe rand, sa-si ia masuri de protectie pentru o perioada variind intre 2 si 7 ani, perioada ce va putea fi chiar extinsa, in functie de evolutiile ulterioare. Decizie ce poate fi considerata discriminatorie, atata timp cat membrii aceleiasi comunitati sunt tratati diferit, in functie de tara de origine. Caracterul discriminatoriu s-ar dilua pana la eliminare daca masurile ar viza imigratia ilegala sau macar toate cele 10 noi state membre. Dar majoritatea tarilor membre UE, impulsionate de Austria si Germania, au hotarat sa impuna restrictii si pentru muncitorii legali, iar unele dintre ele - cum este cazul Marii Britanii - au decis luarea de masuri