Bebita cel tanar si nelinistit. Citim in familie de multe ori "Formula As" si nu incetam sa ne minunam de povestile cu animale trimise de cititori. Mi se pare frumos ca si prietenii nostri necuvantatori, care ne ofera atatea bucurii, sa aiba parte de putina atentie si sa se faca auziti in lumea intre...
Bebita cel tanar si nelinistit
Citim in familie de multe ori "Formula As" si nu incetam sa ne minunam de povestile cu animale trimise de cititori. Mi se pare frumos ca si prietenii nostri necuvantatori, care ne ofera atatea bucurii, sa aiba parte de putina atentie si sa se faca auziti in lumea intreaga. Sunt multi cei care rad de sentimentele noastre pentru animale si care nu pot intelege ce ne determina sa acordam atata atentie unor sarmane fiinte. Imi pare sincer rau pentru ei. Nu stiu ce pierd! Poate ca as fi fost si eu ca ei, daca intr-o buna zi, o prietena de-a bunicii mele nu mi-ar fi spus ca pisica ei tocmai facuse pui. M-a invitat sa trec pe la ea, sa ii vad si sa aleg daca imi place vreunul. Zis si facut. Intr-o cutie mare de carton, stateau linistiti doi motanei, doua ghemotoace mici si pufoase, unul tarcat si celalalt alb cu negru. Cel tarcat, cum a simtit ca are vizitatori, a inceput sa se agite si sa incerce sa se catere pe peretii cutiei, ca sa ajunga la mine. Pe el l-am ales. L-am luat acasa, in blocul unde locuiam. La inceput, ca in majoritatea cazurilor, a fost primit cu titlul de chirias provizoriu, dar nu a trecut mult timp pana cand a devenit membru cu drepturi depline al familiei, sub numele oficial de Bebita Bobocel.
Timp de aproape 7 ani, a facut parte din viata noastra si ne-a adus multe bucurii. Cand era fericit, sarea in toate partile si ne delecta cu dansul lui pisicesc, invitandu-ne sa il privim. Cand in casa intrau iubitori de animale, ii intampina cu bucurie, ii insotea si se alinta, iar cand veneau in vizita o
