Doar cu o zi înainte de atentatul de la Madrid, într-o analiză pre-electorală, ministrul de Interne spaniol declara ziarului Le Monde că "ETA traversează unul dintre cele mai rele momente din istoria sa. Organizaţia teroristă a dat înapoi pe toate fronturile". Dacă aceasta era convingerea lui intimă, rămîne de neînţeles de ce după atentat a făcut atîtea eforturi pentru a orienta căutarea vinovaţilor spre pista organizaţiei basce. Teoretic, nu era imposibil ca tocmai din cauza politicii dure duse de guvern împotriva grupurilor radicale, politică susţinută de societate, marginalii mişcării să fi decis să arate că ei nu au renunţat la luptă, la fel cum cele ce s-au văzut fără nici o investigaţie - masacrul spectaculos la întîmplare, coordonarea multiplelor focare - trimiteau la organizaţia Al Qaeda. Şi desigur, în măruntaielor serviciilor secrete mai sînt multe informaţii despre felurite grupuri doritoare să-şi "exprime" ideile printr-o intrare criminal-spectaculoasă în actualitate. Prin lume circulă destule idei orfane de fanatici şi în această sferă adopţiile internaţionale nu sînt interzise. Pentru că atentatul de joi s-a produs cu trei zile înainte de alegerile parlamentare (se dădea sigură victoria Partidului Popular şi a noului său lider, Mariano Rajoy, asigurînd astfel încă un mandat de patru ani în continuarea celor opt de cînd e la putere), oficialii guvernamentali au transmis doar mesaje convenabile. Societatea era de acord cu politica faţă de ETA, în timp ce alianţa cu SUA pentru războiul din Irak era (şi este) dezaprobată masiv. Pista Al Qaeda ar fi stimulat reluarea discuţiei pe un teren unde guvernul nu se simţea în siguranţă. Şi atunci, chiar în ziua atentatului, la prînz, ministrul de interne afirma: "Guvernul nu are nici un dubiu că în spatele acestor atentate se află ETA. Orice intoxicare care ar deturna acţiunea de la aceşti responsabili e abso