Timp de o luna de zile, de cand a izbucnit euroscandalul, liderii puterii de la seful statului la cel mai putin cunoscut parlamentar al PSD, au dat cele mai neverosimile explicatii in dorinta de a minimaliza pana la ridicol avertismentele severe ale parlamentarilor europeni. Explicatii nervoase care au baleiat de la teoria conspiratiei, la interese legate de momentul electoral din Parlamentul European - alegerile ce vor avea loc in iunie - sau pur si simplu la acreditarea ideii ca parlamentarii europeni nu prea inteleg ce se petrece in Romania. S-a invocat si faptul ca Romania ar fi supusa tirului european din cauza sustinerii fara echivoc a politicii pro-americane. Firul comun al acestor explicatii si cauze este ca vinovatia, daca ea exista, apartine altora, nicidecum exponentilor actualei puteri, iar a responsabiliza pe cineva de avariile in relatia Romania-Uniunea Europeana nici nu s-a pus problema. Din contra. Solidaritatea politica, gresit inteleasa in acest caz, a functionat ireprosabil. PSD, de pilda, a aparat-o cu vehementa pe Rodica Stanoiu, titularul portofoliului justitiei desi, mentinerea in echipa guvernamentala a unui ministru al justitiei caruia ii lipseste viziunea europeana nu este o premisa a reducerii influentei politice in sistemul judiciar.
Reactiile la cald ale liderilor puterii, tipice aceleiasi retete, dovedesc ruptura elitei politice de mase, desigur daca aceste reactii au fost sincere.
Dusul rece pentru administratia de la Bucuresti pare sa fi venit mai tarziu, odata cu raportul privind drepturile omului, publicat la sfarsitul saptamanii de catre Departamentul de stat american. Analiza semnaleaza aceleasi puncte vulnerabile pe care le nota raportul baronesei Emma Nicholson, asumat de Comisia de politica Externa a Parlamentului European: coruptie extinsa, sistem juridic influentat politic, intimidarea prese
