Reconstructii este titlul expozitiei de fotografie de la sfirsitul anului trecut semnate Iosif Király. Cind la putere este inca „deconstructia“, un titlu tinind de o paradigma a replenishment-ului suna bine! Senzatia pe care ti-o lasa acest proiect este ca – asa cum am citit rasfoind „caietul cu impresii“, unde vizitatorii isi treceau in fel si chip (si in diverse limbi de circulatie) parerile – ai de-a face cu a great work, surprisingly new!
Király creeaza un soi de „tablouri“, punind in rama (si in abis!) fragmente de fotografii luate in momente diferite (zile, anotimpuri, epoci chiar) acelorasi realitati, repetitive, dar oferind, inevitabil, de fiecare data, alte detalii, alte „vibratii“. „Lipiturile“ din colaj sint marcate vizibil prin mici benzi adezive, galbui, iar intregul este „bruiat“ de marcile temporale afisate de aparatul de fotografiat aflate intr-un tulburator „dialogism“. Se poate vorbi despre un soi de fractalism – al timpului, de data asta, si nu doar al spatiului! Dupa ce fragmentele sint decupate si colate, urmeaza fotografierea ansamblului.
Fiecare lucrare este, astfel, o fotografie de gradul doi (de aici se poate specula in voie pe tema autoreferentialitatii si a metadiscursului fotografic). „Fuziunea“ de instantanee ale aceluiasi obiect in acelasi spatiu si participind la aceeasi, unica, „naratiune“ trimite, de fiecare data, la teme mari precum memoria, interpretarea, timpul etc. In afara „montajelor“ fotografice, pe unul din pereti, Király a adunat la un loc zeci de fotografii mici, viitorul material al Re-constructiilor sale, gradul zero al imaginii. Detaliile adauga o noua „informatie“, sint semnificative si neasteptate, ca-n Blow-up-ul lui Antonioni. De pilda, sa luam „personajul“ pisica! Vezi la un moment dat, intr-o mica fotografie (din seria „de baza“), o pisica maronie care merge linistita pe o alee. O vei regasi alt
