M-am intrebat nu o data: de ce Observator cultural ma atrage mai mult decit o alta revista romaneasca saptaminala? In primul rind, pentru independenta sa. Independenta economica este explicatia esentiala si cea mai sigura garantie a independentei morale. Revista nu este sustinuta de la buget, ea apare prin sponsorizare particulara. Format intr-o epoca anterioara si cu o alta mentalitate, situatia merita oarecare atentie.
Trec repede peste organizarea propriu-zisa a sumarului. El ofera cea mai larga informatie culturala, bine sistematizata, disponibila, la nivel national, in comparatie cu toate saptaminalele actuale. Lectura Observatorului, din acest punct de vedere, este utila, edificatoare. Umple, evident, un gol.
Orientarea ideologica, in sensul larg al cuvintului, mi se pare insa aspectul cel mai important. Nu trebuie pierdut din vedere ca Observatorul apare dupa o lunga perioada totalitara, de dogmatism, dirijism, constringeri si restrictii. Iar urmarile sale se fac simtite pina azi.
Intr-o lunga si adesea confuza perioada de opozitie, de „tranzitie“. Pe scurt, orientarea generala este moderat, dar ferm liberala, in sensul cel mai constructiv, clasic, al cuvintului. O libertate si independenta de gindire si expresie totale, dincolo de obstacole, dogme si prejudecati. S-a putut observa, recent, acest lucru si cu prilejul unui punct de vedere neconformist in problema „pornografiei“ in arta. Revista cultiva un spirit critic neinhibat, independent, fara agresivitati inutile, dar si fara timiditate. Se simte in permanenta o respiratie normala, calma, dar sigura pe sine. Si nu este chiar lipsit de importanta faptul ca cei ce fac revista si colaboratorii sai de baza provin din medii si familii in general liber profesioniste, fiind cei mai multi, ei insisi, liber profesionisti. Afinitatile si solidarizarile Observatorului merg, din acea
