O carte frumoasa. O expresie pe care-o folosim des, noi, cititorii, dar oare ce inseamna asta? Ce este o carte frumoasa ca aparitie, ca forma, ca prezentare? Devorind pe nerasuflate volumele, citi dintre noi vad o carte, felul de a fi al textului in pagina sau coperta? Si cine citeste, pe coperta a doua, numele celui care da viata cartii ca obiect artistic – graficianul de carte?
Cu Dinu Dumbravician, unul dintre acesti oameni ascunsi in spatele cartilor frumoase, m-am intilnit intr-o zi de vineri intunecata, dupa mai multe tentative nereusite de a ne vedea. Intr-un fel, seamana cartilor pe care le face – e discret, timid, straluceste din interior. O stralucire greu de prins in cuvinte, chiar si in cele ale unui interviu.
Cartile copilariei m-au marcat
Pe unde duce drumul catre grafica de carte?
Habar n-am. Cred ca are legatura cu faptul ca, atunci cind am fost copil, am avut de-a face cu carti foarte frumoase si-am ramas cu nostalgia lor; desi presupun ca sint si motive mai serioase. Pentru mine, factorul emotional e cel mai important, cartile copilariei m-au marcat. Fram, ursul polar, cu ilustratii de Tonitza, Istoria neamului meu, cu ilustratii de Murnu (am avut si norocul sa vad carti ramase de la generatia dinaintea mea), o carte cu povesti de Perrault, ilustrata de Geta Bratescu, si dup-aia lucruri mult mai frivole, cum ar fi Piff-urile sau Vaillant, fascicole si fragmente de benzi desenate.
Pasiuni de copii?
Ilustratiile de carte nu sint numai pentru copii, desi presupun ca exista o categorie de adulti care se considera dincolo de aceste lucruri, sint mult prea seriosi, dar despre adultii astia nu pot sa vorbesc, pentru ca oricum nu-i inteleg. Mie cartile care-mi placeau atunci imi plac si-acum.
Incerc, atunci cind se poate, sa regizez o carte
Si tot
