Gellu NAUM
Cartea cu Apolodor
Editia a IV-a. Ilustrata de Nicolae Vasilescu, cu o scrisoare-prefata de Ioana Parvulescu
Editura Humanitas Educational, Bucuresti, 2003, 70 p.
Gellu NAUM
A doua carte cu Apolodor
Editia a III-a.
Ilustrata de autor
Editura Humanitas Educational, Bucuresti,
2003, 44 p.
Am decis sa redactez articolul de fata in urma unei replici pe cit de neasteptate, pe atit de complicate, a fiului meu Andrei, elev in clasa a II-a. „Tata“, mi-a spus tinarul intr-o seara, cu destul aplomb pentru a banui ca era ceva serios la mijloc, „ce bine ar fi fost sa fi scris Gellu Naum intregul manual de romana. L-as fi terminat intr-o singura seara“. Desi am ezitat o secunda in fata brustelor asocieri – „Naum“/ „manual de romana“/„o singura seara“ –, treptat am reconstruit micul puzzle mental al vajnicului cititor. Alaturi de Lewis Carroll, Gellu Naum este scriitorul favorit al lui Andrei, datorita celor doua carti (celebre) cu pinguinul Apolodor, pe care le-a citit, intr-adevar, in doua seri succesive.
Mai recent, a descoperit printre lectiile manualului de Limba romana fragmentul inaugural de prezentare a eroului din Labrador: „La circ, in Tirgul Mosilor,/ Pe gheata unui racitor,/ Traia voios si zimbitor/ Un pinguin din Labrador./ – Cum se numea? – Apolodor./ – Si ce facea? – Cinta la cor. /Deci, nu era nici scamator,/ Nici acrobat, nici dansator;/ Facea si el ce-i mai usor:/ Cinta la cor. (Era tenor)./ Grasut, curat, atragator/ In fracul lui stralucitor,/ Asa era Apolodor…“ (Cartea cu Apolodor, p. 7-8). Cum as fi putut sa-l contrazic? Ce bine – indubitabil! – ca toate manualele ciclului primar sa fie scrise astfel!
Nu intimplator, replica amintita a avut in ea o nuanta amara. Andrei apartine unei generatii dificile, supertehnologizate, familiarizate cu tainele c