Despre importanţa fraţilor Acterian (Haig, Arşavir şi Jenny) în cadrul generaţiei ’27 a început să se vorbească doar de cîţiva ani, odată cu editarea jurnalelor lui Jenny Arnotă (Acterian) şi respectiv al lui Mihail Sebastian. Multe lucruri sînt însă de spus în continuare şi probabil că jurnalul lui Arşavir Acterian (eu una nu am cunoştinţă ca el să fi fost deja publicat) şi munca unui biograf temerar ar putea să ajute la limpezirea imaginii despre mişcarea culturală a anilor ’30-’40.

Volumul pe care îl prezentăm aici adună cîteva texte cu caracter memorialistic şi epistolar despre cei mai celebri reprezentanţi ai grupării: Cioran, Eliade şi Ionesco. Înainte însă de a-l discuta propriu-zis, o observaţie: nici prefaţatorul ediţiei (Mihai Şora), nici îngrijitorul acesteia (Fabian Anton) nu precizează destinaţia iniţială a celor mai multe dintre textele publicate aici şi, cu excepţia articolelor din Vremea şi a scrisorilor, ele nu sînt nici datate. Nu este o carte concepută unitar, ci conţine fragmente diverse (articolele sînt scrise şi publicate în anii ’30, scrisorile merg pînă în 1990, anumite texte le putem data ca fiind din 1984). Prin urmare, stilul lor şi contextul în care au fost scrise diferă simţitor, iar anumite scene sînt povestite de două-trei ori de-a lungul cărţii. Scurte precizări asupra provenienţei şi anului în care au fost scrise erau deci necesare. La fel o prezentare a autorului.

Ceea ce se degajă din aceste texte este imaginea, refăcută peste ani, a lui Cioran, Eliade şi Ionescu, din întîlnirile şi scenele care ar putea întregi portetele lor. Portrete uşor nostalgice, care păstreaza însă întregi nedumeririle autorului şi contradicţiile care păreau să-i definească pe bunii săi prieteni. În ansamblu, deci, o frumoasă imagine a prieteniei, o prietenie care ştie să vadă defectele şi se încumetă să le spună.

D