Rugby. Într-un meci transmis de TVR 2, am constatat cu fericire nedisimulată – oare bine-am zis ? (Tre’ să văd în DEX...) – că iar suntem valoroşi la sportul cu balonul oval, după ce am administrat un 55 la 11 echipei naţionale a Cehiei. Fain scor obţinut în faţa unei echipe pe care am învins-o din 1927 încoace, deci în decursul a vreo 80 de ani, ori de câte ori ni s-a năzărit. Propun să ne încercăm entuziasmul şi la fotbal şi hochei...
Comentariu cu dric: corect ar fi fost dacă, înainte sau după meci, s-ar fi păstrat măcar un minut de reculegere în amintirea “jalnicului moment australian” de unde – zic cârcotaşii – doar un avion C 130 ar fi fost în stare să aducă în patrie grămada de goluri primite de naţionala României la recentul campionat mondial...
Tenis. Meciul de “Cupă Davis”, dintre echipele României şi Elveţiei, transmis pe România 1, a fost comentat de Cristian Tudor Popescu atât de tehnico-sec, încât m-a expediat mental la finele Scrisorii eminesciene pentru o parafrază răzvrătitoare şi, poate, o nedreaptă întrebare către cer: “Unde e, Ţopescu, Doamne” ? Iar în culmea disperării, şi pornit pe retorisme, am mai întrebat Providenţa: “Doamne, Federer ăsta e tot de-al Tău, sau... ? Că, Doamne iartă-mă, parcă-i livrat de firma-căpuşă “CREAŢIA” s.r.l., cu sediul în subteranele hadesiene, despre care se spune că ar fi falimentat. Aiurea! Eu cred că, dimpotrivă, e mai prosperă ca niciodată, iar produsele sale se găsesc din belşug în diverse ierarhii politico-administrative din zone carpato-danubiano-pontice...
Fotbal. (corespondenţă de pe plaja larnakiano-mediteraneană). Stimaţi telespectatori, urmând o strategie tradiţională profund psihanalizată şi cu rezultate ulterioare pe măsură, o parte a fotbalului românesc se află, ca de fiecare dată între tur şi retur, în Cipru, pentru a efectua pregătiri la un nivel major d
