Pe innoptate, un grup de tinere femei se aduna intr-un ritual doar de ele stiut. Daca nu esti de prin partea locului si doar te-ai ratacit pe-acolo, poti crede, infricosat, ca ai dat peste niste iele. Pe innoptate, un grup de tinere femei se aduna intr-un ritual doar de ele stiut. Daca nu esti de prin partea locului si doar te-ai ratacit pe-acolo, poti crede, infricosat, ca ai dat peste niste iele. De fapt, totul se intampla pe o scena, iar ele sunt fetele Satului, locul care a daruit inspiratie pentru un simbol, o legenda, o flacara. Maria Tanase. Sala Mare a Teatrului National din Bucuresti a fost, luni seara, un altar inchinat acestei stele care nu va apune niciodata. Scena, incarcata de simboluri (fantana cu ciutura si copacul, "inchipuite" de scenograful Catalin Arbore), a fost cucerita de personaje desprinse parca din tablourile lui Grigorescu. Zecile de costume create de Liza Panait au delicatetea borangicului, imprumutand farmecul fiecarei flori cu care sunt impodobite. Portul traditional, stilizat si innobilat, ne-a reamintit de bogatia satului, cu toate ale sale. Felicia Dalu, cea care a avut in grija scenariul si regia spectacolului, a zugravit acest loc cu magia si umorul lui, cu spiritul si poezia pe care orasenii de astazi parca nu le mai regasesc. Un omagiu adus acestei femei exceptionale n-ar fi fost intreg daca n-ar fi inclus chiar muzica "Pasarii Maiastre". Spectacolul cu acest titlu, gandit de designerul Liza Panait, a vibrat pe ritmurile pieselor ei celebre. Ascultand-o pe Maria Tanase, doinind, aducand duiosie cantecelor de leagan, inaripandu-le pe cele de joc, jelind sau sarbatorind bucuria vietii, redescoperi un tezaur. Gheorghe Zamfir si Dumitru Farcas, credinciosi folclorului autentic, au intrat in "joaca" de la TNB, inclinandu-se in fata acestei Marii geniale. Viata ei, de la copilaria bucolica la era celebritatii, a fost infatisata publicu