Mulţi scriitori din perioada comunistă, cu excepţia celor din generaţia războiului, par fără biografie, în sensul că nu au traversat evenimente spectaculoase şi nici nu şi-au putut crea, datorită constrângerilor regimului, condiţiile unui aventurism de nici un fel (erotic, social sau politic). Singurul element dramatic (unul important, desigur) era eventuala confruntare politică, în cazurile, extrem de rare, ale disidenţilor. Biografia lui Leonid Dimov avea cea mai importantă pată de culoare în anii ’6o, când participase la constituirea şi autodefinirea grupului oniric. Despre boema, efervescenţa şi riscurile ideologice ale acestei perioade se ştiu şi s-au scris destul de multe. Leonid Dimov devenise chiar un fel de personaj ciudat, din moment ce în poezia lui Mircea Ivănescu din perioada mopeteiană trece sub masca misterioasă a straniului el midoff. Leonid Dimov a devenit una din legendele poeziei române contemporane, un scriitor a cărui stea e în continuă urcare.
Despre tinereţea lui Leonid Dimov se ştiau foarte puţine lucruri şi acelea doar presupuse, fără să aibă o bază documentară sigură şi valorificabilă. Corin Braga restituie la Editura Polirom 126 de scrisori de dragoste ale poetului, din anii 1943-1954, şi umple dintr-odată cu o viaţă pasională tumultuoasă o perioadă ce ar fi rămas cenuşie.
Scrisorile din tinereţea lui Leonid Dimov sunt excepţionale atât ca documente psihologice, cât şi ca literatură. Ele mărturisesc într-un mod extrem de revelator şi de subtil formarea conştiinţei de scriitor, procesul de creaţie alimentat de complexe obscure. Într-un studiu introductiv extins, Corin Braga speculează psihanalitic tot ce se poate exploata în sensul unei psihologii abisale, ce ar fi fost imposibil de reconstituit fără confesiunile întortocheate ale intimităţii dezvăluite surprinzător de această arhivă sentimentală.
