Ce legătură poate exista între un ciclop respingător şi un marţian plăpînd, între negrul care are coadă, aşa cum susţineau primii exploratori europeni ajunşi în Africa, şi multvînatul Yeti, omul zăpezilor, între un sciapod şi, să zicem, o sirenă? Nici una, în afară de faptul că toate aceste creaturi stranii şi întrucîtva extravagante sînt rodul imaginaţiei omeneşti. Răspunsul, în variantă detaliată, ia forma unui studiu savant-seducător, de peste 250 de pagini, în care Lucian Boia, iniţiatorul istoriei imaginarului, analizează, meticulos şi subtil, chipurile sub care ni s-a înfăţişat, de-a lungul istoriei, omul diferit.

Între înger şi fiară, cartea despre care vă vorbesc, a apărut în Franţa, în 1995, a fost tradusă în spaniolă în 1997 şi, anul acesta, în română, la Editura Humanitas. Într-un anume sens, studiul e deschizător de drumuri. Galeria de personaje înfăţişată de Boia a făcut subiectul a nenumărate analize şi eseuri, dar cartea de faţă e prima sinteză istorică referitoare la oamenii diferiţi. Autorul propune, de fapt, înlocuirea pluralului cu singularul. Acesta e „miezul tare“ al cărţii. Oricît de deosebite ar fi între ele personajele imaginare de felul celor pomenite mai sus, toate sînt reductibile la un numitor comun, la un personaj unic, care vorbeşte despre o anumită structură de profunzime a psihicului uman: „Omul diferit este un martor al istoriei, înregistrîndu-i cu fidelitate oscilaţiile, ca şi atitudinile schimbătoare ale spiritului uman. Este în acelaşi timp şi un martor al permanenţelor, punînd în evidenţă unitatea şi comunitatea fundamentală care îi apropie pe oameni, indiferent de secol şi de spaţiu de civilizaţie. Prin nenumăratele sale materializări, Omul diferit dovedeşte, în chip paradoxal, că omul real, creatorul său, deşi el însuşi mereu diferit, mereu altul, rămîne, totuşi, în esenţă, acelaşi.“

În fond, ca