Munca la negru si evaziunea fiscala au devenit constante ale economiei de piata romanesti. La 22 de milioane de romani exista doar putin peste 4 milioane de salariati activi, care lucreaza cu forme legale. Faptul ca doar 20% din populatia unei tari lucreaza legal si plateste impozite poate fi un indiciu ca economia subterana si munca la negru au luat o amploare fara precedent. In aceste conditii te-ai astepta ca institutia care are competente directe in combaterea muncii la negru - Inspectoratul Teritorial al Muncii sa fie sustinuta si incurajata de stat, prin toate celelalte institutii ale sale. Lucrurile nu stau deloc asa in Timis, ba dimpotriva. Prin declaratii desfiintate in instanta, prin depozitii mai mult sau mai putin adevarate, prin goluri legislative speculate de patronii ilegalisti, Inspectoratul Teritorial al Muncii Timis pierde proces dupa proces cu angajatorii sanctionati pentru munca la negru si alte incalcari ale legislatiei muncii. Patronii amendati au invatat ca e mai comod sa actioneze in instanta institutia respectiva decat sa plateasca amenzi. Felul in care castiga procesele, umilind practic o institutie de control a statului, e de natura sa-i descurajeze pe inspectorii I.T.M. Timis. Si, judecand dupa modul in care isi gasesc rezolvarea in instanta multe din aceste cazuri, ai crede ca Timisul e singurul judet al tarii fara munca la negru, unde si-au deschis privatizari doar patroni cinstiti, pe care statul ii hartuieste fara motiv. O lupta inegala Prin felul in care sunt luate in considerare probele si marturiile, Inspectoratul Teritorial al Muncii Timis pleaca din start cu un handicap in procesele cu angajatorii. “Apararile noastre in procesele cu angajatorii sanctionati sunt asemanatoare, pentru ca si procesele sunt asemanatoare. Cred ca toata Judecatoria cunoaste metoda. Avem aceste declaratii luate la fata locului care sunt in toate cazurile