Campania "Adoptă o groapă" lansată de Observatorul Antenei 1 îmi e chiar simpatică. E un mod inteligent de a atrage atenţia asupra eternelor asfaltări inutile ale tranziţiei. În fiecare an, edilii (pardon de expresie, ştiu că nu li se potriveşte) anunţă cu tam-tam că astupă gropile, dar ele se încăpăţînează să reapară. Sigur, gîndirea mioritică îmi va spune "şi ce-i cu asta?", ce dacă "se trage un semnal de alarmă", autorităţile oricum nu vor face nimic în afară de asfaltări proaste realizate de firmele prietenilor şi clienţilor politici. Posibil. Dar mi se pare un lucru bun încercarea de a pune problema cu oarecare seninătate şi cu o doză de umor, adică altfel decît tradiţionalele lamentări naţionale care duc la concluzia că "nu se poate face nimic în ţara asta". E un prim pas spre depăşirea condiţiei cetăţeneşti de cîrtitori pe la colţuri şi protestatari dezabuzaţi, la o bere cu vecinu'. Iar mediatizarea, chiar dacă nu astupă gropile, măcar creează într-o cîtime a cetăţenilor sentimentul că spaţiul public e al nostru şi putem, la o adică, să tragem autorităţile de mînecă într-un fel sau altul. În fine, vreau să spun că protestul simpatic şi inteligent poate fi mai eficient decît bombăneala ori strigătul. Şi ce-are asta cu Europa? Cred că are. Ralf Dahrendorf făcea undeva distincţia între ţările europene cu un Stat puternic (Franţa, Germania) şi cele bazate pe o societate civilă puternică (Italia, Marea Britanie). Mi se pare că România se îndreaptă către primul model, iar după decenii de etatism comunist nici nu e de mirare. Societatea civilă se construieşte greu, mai ales că, pentru mulţi, ea înseamnă în continuare exclusiv cele cîteva grupări foarte active în anii '90 (Alianţa Civică, Solidaritatea Universitară, Liga Studenţilor etc.), a căror acţiune, atunci, a fost orientată mai degrabă spre domeniul politic. Între timp, au apărut multe ONG-uri, cu activi