Solothurn: Cînd e să fie La Solothurn, în Elveţia, de 39 de ani încoace, există un festival - "Solothurner Filmtage" îi zice - dedicat exclusiv producţiei elveţiene de film. OK, ştiu la ce vă gîndiţi: elveţienii (Orson Welles spunea, răutăcios, că ei n-au inventat decît ceasul cu cuc) sînt ăia cu ceasurile - dar ce ceasuri! -, cu băncile - dar ce bănci! - şi cu neutralitatea... Dar cu filmele?! Tanner, Goretta şi - dacă vrem neapărat să fim pedanţi - Godard (care e, de fapt, elveţian şi trăieşte la Rolle, pe malul Lacului Leman). Atît. Restul sînt bancuri (cu bănci, ceasuri & cuci). De 7 ani de cînd "fac" Solothurnul - cu o pauză în 2002-2003 -, m-am convins însă că există şi un cinema elveţian, foarte prolific de altfel, chit că nu întotdeauna şi foarte interesant. (Ce a fost mai interesant s-a văzut şi în România, în 2000, cînd am făcut selecţia pentru "Zilele filmului elveţian", eveniment organizat de ProHelvetia.) Scurt spus, elveţienii sînt tari în documentare şi, uneori, în scurt-metraje; mai puţin în lungmetrajele de ficţiune. Ei bine, în 2004 (la a, deci, 39-a ediţie), "regula" aceasta a fost încălcată cu brio! Cînd e să fie... Cînd e să fie este chiar titlul filmului (Wenn der Richtige kommt), care s-ar mai putea traduce - contextual - prin "Cînd crezi că l-ai găsit" şi - mult mai literal - prin "Cînd apare cel potrivit": un debut în lungmetrajul de ficţiune datorat lui Oliver Paulus (elveţian) şi Stefan Hillebrand (neamţ; în paranteză fie spus, cei de la Variety par să fi uitat că este vorba de o coproducţie atunci cînd au scris: "Un film care dovedeşte că o comedie germană poate fi amuzantă"). O poveste ("dulce-amară", cum se zice) despre o Ea, Paula (interpretată de o actriţă uluitoare: Isolde Fischer), femeie de serviciu la o firmă, care întîlneşte un El, Mustafa (turc născut în Elveţia), care lucrează ca bodyguard la aceeaşi firmă: întîlniri frug