Monolog Cu Scriitori. Sarmisegetuza?! "Connais pas!". Cam asa ar putea exclama un strain politicos, ratacit in miez de iarna prin Tara Hategului, pe undeva prin preajma satului Gradistea Muncelului, adica in judetul Hunedoara... Si cam tot asa s-ar putea minuna si un roman mai putin scolit, care se tr...
Monolog Cu Scriitori
Sarmisegetuza?! "Connais pas!"
Cam asa ar putea exclama un strain politicos, ratacit in miez de iarna prin Tara Hategului, pe undeva prin preajma satului Gradistea Muncelului, adica in judetul Hunedoara... Si cam tot asa s-ar putea minuna si un roman mai putin scolit, care se trezeste deodata la margine de lume intr-un spatiu laptos, acoperit de un strat subtire de zapada, napadit de o ceata albicioasa... S-ar putea sa-l mire cioturile de piatra de rau ori bolovanii tociti care se itesc, anonimi, de sub zapada ne-murdarita de pasi omenesti... Doar urme de caini fara stapani - ori poate de lupi? - se mai vad in neaua necalcata de cine stie cand. O privire mai atenta ar descoperi, ce-i drept, un fel de imprejmuire darapanata a acestor locuri parca uitate nu numai de oameni, ci si de Dumnezeu... Iar alta, mai atenta, ar descoperi, poate, doua-trei panouri vag-ruginite, pe care cu greu se mai deslusesc unele cuvinte... Cat despre stalpi indicatori... nici pomeneala! Da, da, nici urma de vreo sageata mare, de lemn, care cu litere mari, vizibile, sa indrume turistul spre locul acesta incarcat de Istorie! O istorie care-si are martorii pretiosi pretutindeni in tara. Numai ca martorii astia nu sunt ocrotiti cum trebuie, cu dragoste si cu mandrie ca in alte tari civilizate.
Iar unul dintre martorii - poate cel mai pretios - al vechimii noastre pe acest pamant este chiar ea, Cetatea Sarmisegetuza. Mi-as fi dorit ca in acea dimineata de iarna, in care, impreuna cu cativa colegi de redactie, am ajuns in preajma sitului
