Cand vom inlocui paradigma “pe placul sefilor” cu “util majoritatii” vom putea vorbi de reforma. Si daca vom constata ca s-a atins acest deziderat, putem spune c-am facut un pas spre normalitate. Daca nu, putem spune cat vom pofti c-am imbunatatit imaginea institutiei (aceasta gaselnita, cu arsenalul tehnic si resursele umane aferente, lipsea mai ieri, dar imaginea exista, facuta de fistecare prin cultura, educatie si mai ales prin munca!), putem sa ne batem cu pumnii in piept si sa umplem dosare cu grafice “graitoare”, fiindca am ramas tot niste simpli nostalgici, niste mincinosi oficializati, niste negri pe plantatia unor invartiti (alesi, numiti) carora ne straduim sa le fim pe plac, necum sa facem ce trebuie pentru uzul celor multi. In context, am auzit cum un sus situat a hotarat sa desfiinteze branza. Adica, un efect (necesar si hranitor din vechime!) pe motiv ca e putina si prea costisitoare. Nu sa sacrificam turma (imbatranita, stearpa, behaitoare), nu sa schimbam ciobanul (imbuibat, corupt, netalentat, deci prost), adica, nu sa umblam la cauze, ci sa ucidem si bruma de efect numit traditie, cultura (aceasta preocupare bastinasa poate fi semuita, ca si olaritul sau apararea gliei, cu o cultura organizationala de stirpe geto-daca!), nimic din toate astea cum spuneam, ci renuntarea la vestita branza. Sper ca ceea ce am auzit a fost un bolmojit prin somn. Al meu sau al altcuiva, dar tot zamislitor de monstri... Cand vom inlocui paradigma “pe placul sefilor” cu “util majoritatii” vom putea vorbi de reforma. Si daca vom constata ca s-a atins acest deziderat, putem spune c-am facut un pas spre normalitate. Daca nu, putem spune cat vom pofti c-am imbunatatit imaginea institutiei (aceasta gaselnita, cu arsenalul tehnic si resursele umane aferente, lipsea mai ieri, dar imaginea exista, facuta de fistecare prin cultura, educatie si mai ales prin munca!), putem sa ne ba